Literatura şi legăturile dintre generaţii

La Editura „Nord Sud” a apărut, în anul 2024, o inedită antologie semnată de Angela-Ana Grădinaru, cu titlul Părinţi şi copii şi cu subtitlul Istorie literară & Antologie de poezii şi proze. În cele 414 pagini, autoarea a pus de toate: prefaţa scrisă de Ion Cristofor, urmată de alte două ale sale, texte lirice, o Addenda cu texte epice, fotografii de familie pentru cei prezenţi în carte, „cum ar veni o istorie literară comentată şi ilustrată... cu mame, taţi şi bunici/ copii şi nepoţi/ fete şi băieţi/ nici de tot năzdrăvani/ nici chiar sfinţi/ cei mai mulţi cuminţi”, după cum ne pune în temă chiar Angela, dintr-o nevoie de confidenţă şi de justificare a conţinutului acestui volum. Iată ce scrie Angela-Ana Grădinaru pe coperta a IV-a a cărţii, citez: „Dincolo de frumuseţea şi sensibilitatea textelor primite a fost incredibil să privesc pozele, o adevărată salbă de aur. Deodată, în casă au intrat nişte oameni atât de frumoşi, că mi s-a tăiat respiraţia. [...] Cât timp se vor scrie poezii cu părinţi şi copii literatura va supravieţui”. Noi nu avem decât s-o credem pe cuvânt, în privinţa destinului de supravieţuitoare a literaturii române.

Tema antologiei este, desigur, legătura dintre părinţi şi copii, exprimată liric, epic şi imagistic, cu fine glisări înspre o literatură de frontieră, cu note de jurnal. În antologie apar scriitori mai tineri sau mai puţin tineri, mai nostalgici sau mai optimişti, mai ancoraţi într-un trecut edenic sau mai puţin ancoraţi, în sfârşit, este o succesiune de tablouri, aş spune, cubiste, relativizând timp şi distanţe, întru armonie cu sinele contemporan. Nu am stat să număr câţi autori sunt antologaţi, voi nominaliza câţiva, menţionând că lista este mult mai lungă: Paul Cernat, Gabriela Gheorghişor, Ovidiu Nimigean, Virgil Diaconu, Vasile Dan, Dorin Tudoran, Varujan Vosganian, Nicolae Prelipceanu, Angela Marinescu, Ion Pop, Ileana Mălăncioiu, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei, Grigore Vieru, Nichita Stănescu, Mircea Ivănescu, Nora Iuga, Nina Cassian, Zaharia Stancu, Nicolae Tzone, Savu Popa etc.

Citind cartea, am înţeles criteriul apariţiei în pagină a fiecărui autor, constatând că Angela-Ana Grădinaru a folosit ca punct de reper anul naşterii celor antologaţi, de aceea, o primă şi amplă parte a cărţii conţine scriitori care nu mai sunt în viaţă, dar care au lăsat literaturii noastre o zestre cu siguranţă nepieritoare. Primul autor, Anton Pann, este prezent în carte cu poezia Carul frânt, urmat de Ion Heliade-Rădulescu, din creaţia căruia sunt citate Elegie II şi Dragele mele umbre. Literatura paşoptistă, puternic angajată într-un context socio-politic deja cunoscut, îşi semnalează prezenţa prin cel puţin două nume emblematice, Vasile Alecsandri şi Grigore Alexandrescu, secondaţi de alţi autori, formaţi în preromantismul românesc. Cel mai mare poet român şi unul dintre marii romantici ai literaturii universale, Mihai Eminescu, este citat cu meditaţia O, mamă..., urmat de Veronica Micle, cu poezia Lângă leagăn. Zorii modernismului sunt anunţaţi de Alexandru Macedonski, urmat, printre alţi scriitori, reprezentând alte curente literare, de autori precum George Coşbuc, Octavian Goga sau Alexandru Vlahuţă. Criteriul istoric, respectat cu atenţie de antologatoare, aduce în faţa cititorilor perioada de înflorire a modernismului şi neomodernismului, aşa încât citim poezii de Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Constanţa Buzea, Ana Blandiana etc.

Tabloul cel mai complex, în opinia mea, prin amalgamul de formule lirice, de apartenenţă la un curent sau altul, de specii literare abordate, îl oferă literatura contemporană, în care coexistă, într-o frăţietate ad-hoc, poeţi din generaţii diferite, spre exemplu, Adrian Popescu, Vasile Igna, Viorica Răduţă, Victoria Milea, Varujan Vosganian, Simona-Grazia Dima, Adrian Alui Gheorghe, Ioan Barb, cu voia dumneavoastră, subsemnata, Gela Enea, alături de mai tinerii Dan Coman, Gabriela Gheorghişor, Andrei Novac, Andrei Dosa, Adrian Lesenciuc, Dan Sociu, Vlad Alui Gheorghe, Lorena Craia, Radu Vancu, Radu Niţescu, Toni Chira etc.

Ultima parte a cărţii are o Addenda cu fragmente de proză, cronologia începând cu Ion Creangă şi Ioan Slavici, continuând cu simbolistul Dimitrie Anghel, apoi criticul şi sociologul D. I. Suchianu şi, de la ei, direct la contemporani, precum Dora Pavel, Irina Petraş, Christian Crăciun, Ion Mureşan etc. ca, în final, să fie inserat un text al Gabrielei Gheorghişor.

Bucuria de a-şi trăi copilăria alături de ambii părinţi a fost umbrită, de aceea Gabriela Gheorghişor îşi imaginează o întâlnire cu tatăl său, marcată de emoţii profunde şi de gesturi tulburătoare, având convingerea, de nezdruncinat, că: „Poate mai bine ar fi să-mi spun că tata s-a întors de pe Solaris, unde am trăit, paradoxal, şi eu, fiind acolo materializarea conştiinţei lui vinovate că m-a lăsat singură. În universul meu, nici el nu m-a părăsit, de fapt, nicio clipă. Trăieşte fantomatic, ca o hologramă luminoasă în întunericul din jur”.

Cartea Angelei-Ana Grădinaru, dincolo de incursiunile în istoria trecută şi prezentă a literaturii române, reprezintă o pledoarie pentru cunoaşterea universului familial în care s-au format conştiinţele scriitorilor, a implicaţiilor afective venite din partea părinţilor, în formarea personalităţii acestora şi, implicit, o formă de admiraţie şi de respect pentru mesajul sugerat direct ori voalat despre piatra de temelie care a fost şi rămâne familia.