De-a pururi trăire cu neputinţă e
şi nici în vis n-am ispitit s-o încerc
căci chin şi trudă-n vaier s-ar consuma
prin ani fără contururi şi veacuri pribegite
tot rostuind trăiri în sacre neghiobii
şi frământând la chinuri sisific repetate
De ispitiri de veacuri străin am fost
şi calea mi-am lăsat-o la pofta broaştei
străin de proslăviri simandicoase
şi mulţumit cu clipa prea fugace
printre dorinţe sărmane şi bucurii sumare
lăsând trecut şi viitor să fiarbă
în veştedul prezent în care-un fir de iarbă
e un trofeu de marcă şi-un şir de vanităţi
Nicicând nu-mi voi nega crâmpeiul
unei priviri mărunte la colţ pe un trotuar boltit
căci fumegând în faţă-mi e dulce dar divin
precum privirea şuie a fetişcanei hâde
ce-şi risipeşte şarmul spre ochii-mi neatenţi
nu de destin se leagă durata aruncată
de-un zeu zănatec prin târguri inventate
spre a ne-aprinde-n inimi promisiuni deşarte
Aşa că dacă gol rămâne cerul
şi pe pământ doar surpături de vieţi
şi veştede iubiri ce inimi amăgesc
eu surd urmez cărarea prea strâmtă ce-am ales
cu buruieni pe margini şi ghimpi pândind eroarea
de a călca grăbit pe laturile sorţii
ce haosul veghează şi îţi conduce paşii
spre-un hău ce milă n-are în fălcile-nsetate...