Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de George Stanca

Cum

...Cum ploaia pică în răspăr

şi cad petalele din măr

...cum norii intră nor în nor

se scutur florile de măr

...cum tu ai absorbit în păr

şi ploaia şi floarea de măr

...cum eu doar te privesc şi mor

încetişor, încetişor...

...cum ploaia s-a oprit uşor

lăsând odori de flori de măr

...cum păru-ţi ud pe umeri greu

...şi brusc în poem intru eu:

ţi-l iau cu mâinile canceu

ţi-l culc

mângâi

întind pe pat

... cum stă o vreme la uscat

...cum stă apoi la mângâiat

iar gura ta de măr rotat

...cum stă moale la sărutat

şi gustul dulce de la măr

se urcă-n sus de la picior

şi-ajunge-n ceriul gurii tale

amirosind tot a petale

...petalele ude din măr

cu luciul umed de la păr

şi cerul gurii tale

-n cor

or

să mă îmbete până mor...

să mor să mor să mor aş vrea

încetişor de gura ta

...de gura ta aş vrea să mor

încetişor... încetişor...

hai, soarbe-mi aerul să mor

...încetişor încetişor...

...încetişor încetişor...

Doine de stress -2003- (I)

O mulatră

latră

cu dinţii de tatră

la pita din vatră

făcută din cheatră. acră

Iar baba lălâie

stoarsă de lămâie

nu vrea să rămâie

zeamă de gutuie. şuie

Grupuri de tătari

preoţi munţii mari

prin codrii barbari

sunt ei mari şi tari. mercenari

Triburi beri-beri

brazda primăverii

dulce gustul cerii

în graniţa serii.

peştera muierii. verii

Lasă-mă, mă lasă

fecioare la masă

macrameuri coasă

la nuntă frumoasă.

şi simandicoasă. grasă

Lebăda şi lacu

au făcut pe dracu

l-au cusut cu acu

pusu-l-au în sacu. macu-

lând pe dracu.

(II)

Mioriţă lae

la mit bucălae

cu lâna ţigae

cine te mai tae

de-un tras la tigae? oae

Neamul de hienă

te fură din ghenă

umblă câini-n ladă

cu covrigi în coadă

căci al nostru sat

s-a globalizat. rahat

(III)

Jelui-m-aş şi n-am cui

numai lui,

văzduhului

şi-n vama pustiului

pe crucea streinului.şui.

că se duce neamul meu

ca un derbedeu

că se duce neamu nost

fără nici un rost

ca mintea la prost

uite-l că n-a fost. a fost

Epiderma

Pielea albă câmp întins

Înălbit de-atâta nins

Plapumă albă de albu

Ce inundă cerul dalbu

Piele-ntinsă bărăgan

Relief discret bălan

Pielea albă ca maiaua

Maiaua şi covăseaua

Accidente bălăioare

Crovuri, găvane gropşoare

Gropane de subţioare

Şi o singură genune

Apocalipsă, minune

neagră caldă ca cafeaua

de sorbit cum pěpi luleaua

sau mângâi cu feregeaua

la fund scoica rozalie

moale, fină, o gingie

ce-ascunde butonul mic

declanţator atoměc

cum să-i spun, cum să-l indic?

Cel ce-aruncă tot în aer

enzime, fus, carne, caer.

butonaşul clitoris

aruncă totu-n abis

el naşte seisme-n sânge

omoară umoarea, plânge

ţipă vocea de plăcere

ar mai vrea să vrea şi-ar cere

repetir de repetire

extaz lucind în potire

bei din cupa cu extaze

ce reflectă-n juru-i raze

de plăceri dumnezeieşti

prea mult devin diavoleşti

şi-ntre demoni şi-ntre pronii

te-ndoi ca Adam cu pomii

ca Adam cu viţa via

şarpele şoptind prostia

ce-a adus lumii blestemul

ce-mplineşte-acum poemul...

© 2007 Revista Ramuri