Creaţia e suspectă atîta timp cît nu ţine în şah viaţa.

*

Cel mai dificil drum uman: de la corectitudine la farmec.

*

Prin ironie nu ne mulţumim a-i masca obiectul (grecescul eyronia înseamnă disimulare), ci îl ficţionalizăm, situîndu-l într-un spaţiu al gratuităţii, aidoma plăsmuirilor artei. Să fie acesta, în pofida aparenţelor, un gest de menajare? „Ironia este pudoarea umanităţii” (Jules Renard).

*

A fi subtil înseamnă a avea un grad de detaşare. „Angajarea”, militantismul, implicarea pasiunilor în stările conflictuale ale prezentului tocesc subţirimile minţii. În această ultimă postură intelectualul nu are nevoie cu precădere de instrumente de percepţie, ci de cele trebuitoare în luptă, masive, contondente.

*

„Literatura şi politica sunt astăzi pentru femei ceea ce odinioară era cucernicia: ultimul azil al pretenţiilor lor” (Balzac).

*

A. E.: „O idee importantă se «împrumută», în generalitatea sa, dintr-o puzderie de cazuri particulare de diverse speţe. Se întîmplă ca acestea, erijîndu-se în excepţii, să năvălească asupra ei aidoma unor creditori amînaţi”.

*

„Cum să vrea cineva să fie considerat drept maestru în specialitatea lui, dacă n-ar propovădui nimic inutil!” (Goethe).

*

Devii captiv al unui secret dacă-l divulgi ori dacă nu-l divulgi? Chestiune de interpretare.

*

Noţiunea de hărnicie înscrie o biruinţă a cantităţii. Rezultatul său, care e totuşi de ordinul calităţii, se reazemă pe o cantitate a efortului. Căci indiferent de succesul său, o operaţie lesnicioasă, rapidă, n-ar putea fi asimilată hărniciei.

*

Un cărturar impozant, membru al Cercului literar de la Sibiu, care a avut însă ulterior o comportare politică sinuoasă, N. B., obişnuia să-mi spună, pe cînd încă nu se afirmase suficient: „orice este posibil”. Nu-mi dau seama acum dacă se referea numai la ceea ce se poate petrece în restul lumii ori şi la propriile sale fapte, ca o justificare a lor avant la lettre…

*

„O competiţie cu totul neobişnuită începe astăzi în oraşul Berezniki de pe malurile Kama din Munţii Urali, Rusia. Timp de trei zile, fetele se lasă muşcate de ţînţari pentru a obţine rîvnitul titlu de «cea mai delicioasă frumoasă». Îmbrăcate sumar, vor încerca să atragă cît mai mulţi ţînţari asupra lor. Cîştigă faima de cea mai gustoasă cea care se va alege cu cele mai multe muşcături în 20 de minute. Peste 3.000 de persoane sînt aşteptate în oraş pentru a urmări competiţia” (Click, 2015).

*

Celebra vorbă a lui William Carlos Williams, „nu există idei decît în lucruri”, ce-ar vrea să însemne? Ideile se află în lucruri precum în încăperi cu pereţi de sticlă de unde se pot contacta cu toate priveliştile lumii. Însă ieşite în afara lucrurilor, ideile nu pot contacta decît şiruri de abstracţiuni.

*

A. E.: „Cînd constaţi că nu o dată scrii atît de anevoios, umpli ciornă după ciornă spre a ajunge la un text care să-ţi fie pe plac, îţi vine în minte o comparaţie. E ca şi cum ai umple o sticlă cu apă folosind o găleată, astfel că se face baltă în jurul ei. Ce zici, nu e aşa?” Cu voia sau fără voia ta, mă interesează un singur lucru. Sticla să fie pînă la urmă umplută cu apă.

*

A. E.: „O apucătură tipic franceză, amestecul de acuitate şi frivolitate. Iată ce spune Cocteau: «Verbul a iubi e greu de conjugat; trecutul lui nu e simplu, prezentul e doar indicativ, iar viitorul e totdeauna condiţional». Eşti de acord cu mine?” Vă ascult pe amîndoi.

*

„Dacă anostele rînduri pe care le vei găsi de-acum încolo te vor plictisi, consolează-te, cititorule, gîndindu-te la mine, care a trebuit să le şi scriu” (Heine).

*

Avem parte de un instinct al Destinului, căci altminteri ce l-ar putea face pe un autor să sufere privaţiuni, să îndure neînţelegerea şi reavoinţa semenilor, să trudească nu o dată chinuitor spre a-şi înfăptui opera? Scurtimea deconcertantă a vieţii şi precaritatea postumităţii nu-l sperie. E călăuzit de un factor empatic cum de-o stea încastrată în programarea fiinţei sale.

*

Dublul, sosia, nemurirea sau moartea. Freud înregistrează a doua ipostază în creaţiile artei moderne. În Antichitate oglindirea asigura viaţa, azi certifică moartea, sub aceeaşi egidă a triumfului multiplicării (rodniciei), cu sens răsturnat.

*

„Cît despre urîţenia de netăgăduit, aceasta este detestabilă, la fel ca şi unele frumuseţi: frumuseţea care nu ascunde nimic, care nu este masca unei obrăznicii pierdute, care nu se dezminte niciodată şi stă mereu în poziţie de drepţi ca un laş” (Georges Bataille).

*

„Căci florile nu îmbătrînesc cinstit ca frunzele, care nu pierd nimic din frumuseţea lor nici după ce-au murit; florile se veştejesc cu nişte schimonoseli îmbătrînite şi excesiv sulemenite şi mor ridicol pe tulpinile lor care păreau să le poarte către stele” (Georges Bataille).