O vorbă din bătrîni: „Cîinele fuge de la croitorie, nu de la măcelărie”.

*

Au ajuns să vorbească/ scrie toţi la fel. De cîţiva ani asistăm la un soi de colectivism generaţionist, multiplicat, ca să zic aşa, prin propria-i identitate. Mă întreb ce se va alege de legiunea aceasta a scriptorilor uniformizaţi. Poate nu se va alege nimic. A. E.: „N-aş crede. Destinul va selecta probabil acele nume care, cu toate că ne par a vorbi/ scrie la fel cu ceilalţi, se vor recomanda viitorului cu fizionomii distincte. Nu noi, succesorii noştri vor avea satisfacţia de-a distinge aceste fizionomii. Noi ne aflăm, vai, prea aproape de tabloul contemporaneităţii, cu nasul lipit de suprafaţa lui, incapabili a-l cunoaşte azi cum trebuie. Nu te îngrijora. În postumitate, vei avea şi tu parte de perspectiva cuvenită pentru a-ţi cunoaşte mai bine confraţii tineri rămaşi pe pămînt”.

*

Sănătatea: pasiunea organismului faţă de sine însuşi, stare acaparantă care nu mai lasă spaţiu pentru nimic altceva.

*

Poemul: un puzzle de uitări, care îngăduie naşterea imaginii din nimic.

*

Plictisit de plictiseală.

*

„Omul are conştiinţa că este Dumnezeu şi are dreptate, pentru că Dumnezeu este în el. Are conştiinţa că este un porc şi iarăşi are dreptate, pentru că şi porcul este în el. Dar se înşeală amarnic cînd îşi închipuie că porcul din sinea lui este Dumnezeu” (Tolstoi).

*

Se vorbeşte despre o muzică veselă, despre un colorit vesel, dar nu şi despre un parfum vesel. Oare de ce? Probabil din pricina faptului că parfumul e un concentrat al senzualităţii, gravă în ritualul său, în raport cu instinctul care joacă un rol de background, căruia nu-i arde de glumă în bătaia sa abisală. Făptura atît de eterată a parfumului nu e gratuită, ci, într-un fel discret-insinuant, tendenţioasă.

*

Invidia e forma rudimentară a sentimentului de competiţie, aşa cum, după spusele cuiva, infracţiunea e forma rudimentară a revoltei. Nu s-ar putea mîntui ambele prin evoluţie? A. E.: „Uneori pînă şi optimismul e binevenit”.

*

„Femeile au mai multă delicateţe în realităţile iubirii decît bărbaţii. O femeie normală nu va intra niciodată în intimităţi cu un bărbat de pe o treaptă socială cu mult inferioară ei, ori cu un bărbat pentru care nu are cel puţin afecţiune. Pentru bărbaţi asemenea incompatibilităţi de obicei nu există. Această deosebire se poate exprima pe scurt astfel: este indiferent la urma urmei pe cine supui, dar nu este indiferent cui te supui” (G. Ibrăileanu).

*

O faptă bună e de multe ori mai suspectă decît una rea, care beneficiază totdeauna de circumstanţe atenuante.

*

Faptul că ironia este întotdeauna un spectacol îi atenuează cruzimea.

*

Umorul: panaşul intelectual al absurdului.

*

Cunoaşterea poate fi dozată, iubirea nu.

*

Adaptarea presupune o limită. O practici pentru că nu poţi trece mai departe. Inadaptarea, în schimb, poate miza pe o nehotărnicire a fenomenelor existenţei, care o descumpăneşte, favorizînd toate capriciile angoasei.

*

Prea multe verbe îi produc ideii o satisfacţie gurmandă. Prea puţine, îi impun o condiţie ascetică.

*

„Socot că nici un om nu este cu adevărat educat cîtă vreme nu a cochetat măcar o dată cu gîndul sinuciderii” (William James).