Vara: apogeul solar al ciclului sezonier. Anotimpul maturităţii anului, maturitatea fiind o vîrstă care mie mi-a lipsit. Poate din acest motiv atracţia pe care, prin sugestia unui contrast, mi-o produce vara. Totul e copt, deplin, într-o torpoare a împlinirii, dăruindu-se prezentului. Curenţii interogativi încetînd, o imponderabilă lespede a seninătăţii apasă peste lume, semn al victoriei acestui prezent teribil precum orice iluzie de anvergură.

*

„Maeştrii spirituali care sunt analfabeţi (însuşi Mohammed, patriarhul zen Huneng şi, mai aproape de zilele noastre, marele mistic Ramakrishna). Acest fapt reprezintă, evident, contrariul ignoranţei: el simbolizează percepţia intuitivă imediată a Realităţilor divine, eliberarea de servituţile literalităţii şi ale formei” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant).

*

Libertatea dizolvă orice spaimă. Spaima: o aură malefică a constrîngerii.

*

A. E.: „Aud la un post tv. declaraţia unui artist plastic spaniol (nu i-am reţinut numele), care a petrecut cîteva zile «lucrătoare» la Timişoara, declaraţie care sună cam aşa: «Îmi place să pictez într-o ţară străină, deoarece pot lăsa acolo opere care-i pot inspira pe artiştii locului». Haios, nu?”.

*

Primejdios e orice contur social aplicat ideilor. Din pricina unui atare contur, oare nu s-au produs atîtea mari dezastre ale istoriei?

*

Ce e imaginarul, în fapt, decît o ironie la adresa realului?

*

„Tot răul provine nu din faptul că locomotivele sunt prea admirate, ci dintr-acela că nu sunt destul de admirate. Păcat nu e că locomotivele sunt mecanice, ci că oamenii sunt mecanici” (Chesterton).

*

Păcatele au şi ele o ierarhie. Cele mai grele posedă un dramatism, care, prin mijlocirea pocăinţei corespunzătoare, le poate înnobila. Cele minore pot uşor eşua în meschinărie, aidoma mărunţişului pe care-l obţii schimbînd o bancnotă. În relaţie prelungită cu ele, pocăinţa devine şi ea minoră. Se contaminează.

*

A. E.: „Cineva care a revenit din marile metropole ale Europei, îmi face impresia că s-a preumblat prin Olimp, prin Walhala ori chiar prin Paradis. Tu ai fost vreodată în străinătate? Eu unul n-am fost”. Nici eu.

*

A te îndrepta miraculos prin însăşi conştiinţa dureroasă că nu te-ai mai putea îndrepta.

*

„Există un soi de insecte care înţeapă larvele altor insecte şi injectează acolo otravă: larvele supuse unei asemenea operaţii continuă să trăiască, deşi sunt paralizate; insectele care au injectat otrava îşi depun ouăle în corpul victimelor, care serveşte ca o cămară vie pentru tînăra generaţie. În mod similar, în mintea omului din democraţiile populare se injectează un element anesteziant, şi anume materialismul dialectic. Cînd intelectul este pregătit, se depun acolo ouăle interpretării staliniste; de vreme ce acum eşti marxist – i se spune pacientului – trebuie să fii stalinist, pentru că în afara stalinismului nu există marxism” (Czeslaw Milosz).

*

Inteligenţă totuşi. Incapabil a-şi depăşi mediocritatea fiinţei, X izbuteşte a-i da expresia de cel mai mare efect care e cinismul.

*

Iubirea nu e decît expresia definitivă a unei virtualităţi. O iubire realmente împlinită e de neconceput.

*

În Africa multe punguţe conţinînd leacuri sunt făcute din piele de pisică sălbatică, iar la indienii din America de Nord această vieţuitoare e considerată un animal sfînt.

*

„O ştire ne informează că «pentru prima dată, cu ocazia zilei internaţionale a femeii, organizaţii din peste 50 de ţări din lume se mobilizează pe 8 martie pentru a organiza «o zi fără femei». Iniţiativa – absurdă, la prima vedere – încearcă de fapt să dovedească, o dată în plus, vechea zicală: «E rău cu femei, dar mai rău e fără»” (Dilema veche, 2017).

*

În ultima vreme, în visele mele nocturne, în locul obiectelor se ivesc tot mai frecvent materii informe, pete de culoare, un soi de pastă care sugerează doar lucrurile, refuzînd a le întrupa. Detaşarea fiinţei de lumea umană, tot mai lipsită de interes, mai agasantă, să fie însoţită de o detaşare similară de cea anorganică? Abandonul a cărui primă parte o constaţi şi în realitate, să se continue astfel cu ceea ce realitatea încă nu mi-a impus?