Frumuseţea în artă nu e fertilă, aidoma femeilor frumoase care n-au instinctul matern. E un rod ultim al existenţialului personal, care-şi atrage apogeul dispărînd în sine. Fiecare artist, după puterile sale, reia experienţa de la capăt.
*
A. E.: Recunoaşte: de cîte ori nu-ţi înlocuieşti fiinţa printr-o poză, chiar în raporturile cu tine însuţi? Te simplifici, te fixezi, te reifici. Din comoditate, din rutină, din indiferenţă, din laşitate.
*
Literatura este un lux, ficţiunea o necesitate (Chesterton).
*
Două speţe ale umilinţei: una care ţi se impune din partea lumii, alta pe care ţi-o impui tu. Cea dintîi corespunde laturii aşa-zicînd obiective a Destinului, cea de-a doua laturii aşa-zicînd subiective a acestuia. Doar în ultimul caz ai sentimentul că eşti în măsură a-ţi asuma Destinul în chip voluntar, că eşti parte a făuririi lui. Masochism, cum crede A. E.? Nu, putinţa unei expieri.
*
Suferă de-o boală care încă n-a început.
*
Pe 11 noiembrie 1918 se încheia Primul Război Mondial, în urma căruia peste 600.000 de soldaţi români au fost ucişi sau răniţi, aproximativ 70% din totalul trupelor mobilizate. România a pierdut atunci circa 8% din populaţie. Astăzi, 100 de ani mai tîrziu, România este prima ţară din lume ca procent al populaţiei «pierdut» pe timp de pace. Românii emigrează aproape la fel de mult ca sirienii, care fug din mijlocul unui război civil. Estimările spun că, în curînd, România, ţara şi cu cea mai mică natalitate din Europa, va avea o populaţie numeric egală cu cea de acum o jumătate de secol, adică vreo 15 milioane. La Centenar, România este o ţară care şi-a pierdut poporul pe drum (Dilema veche, 2018).
*
Spontaneitatea: o manifestare de nerăbdare a fiinţei, o defensivă în faţa timpului ameninţător.
*
Lucruri care există pentru a exista. Scopul e un factor pe care uneori tu îl poţi atribui lor, dar ele există, impasibile în continuare.
*
Dintr-un film: Căsătoria este adoptarea unui bărbat adult care nu mai poate fi crescut de părinţii săi.
*
Afundaţi-vă direct în flux (
) dacă vreţi să cunoaşteţi realitatea, în acel flux pe care l-a dispreţuit întotdeauna platonismul, în credinţa-i stranie că numai imuabilul excelează; întoarceţi-vă faţa către senzaţie, către acel lucru carnal pe care raţionalismul l-a negat întotdeauna (Henri Bergson).
*
Atîta vreme ai fost pus în situaţia de-a avea mentalitatea (şi chiar fizicul) unui nevîrstnic, încît ai ajuns să crezi că maturitatea nu ţi se mai cuvine (şi n-ai avut dreptate?).
*
Sfînta Ecaterina din Siena a spus că ceea ce pricinuise tristeţea şi sudoarea cu sînge a Mîntuitorului pe muntele Măslinilor era faptul de a fi văzut că atîtea suflete vor pierde roadele Patimilor sale, dar, pentru că îi plăcea dreptatea, a adăugat: «Nu voia mea, ci voia ta să se împlinească.» Fără asta, spune Sfînta Ecaterina, toţi oamenii ar fi fost mîntuiţi, pentru că era cu neputinţă ca voia Fiului lui Dumnezeu să rămînă fără urmări. În grădină s-a luptat cu umanitatea sa, pentru a o birui pe de-a-ntregul şi a o purifica. Şi umanitatea îi cerea să fie mîntuiţi toţi, pentru că omenescul nu înţelege pedeapsa veşnică şi aspiră la iertarea finală a tuturora. Omenescul este sentimentalismul temător. Omenescul nu concepe pierzania eternă şi nici justiţia absolută (Unamuno).
*
O singură clipă plutind deasupra abisului, asemenea porumbelului cu ramura de măslin în cioc.
*
Cînd află că unor oameni de seamă le-a fost dat a cunoaşte meschinăria în relaţiile cu semenii, analoage celor care l-au mîhnit, nu e oare dispus a intra sub protecţia lor abstractă?
*
La senectute, o prietenie poate fi aidoma unei pălării pe care trebuie din cînd în cînd să o îndrepţi cu mîna, cînd bate un vînt puternic.
*
Prospeţimea văzduhului, a unui obraz, a unei plante, a unui aliment nu e o sugestie materială a începutului divin?
*
Marxismul e un romantism. În mod fatal, expresia lui poetică e anacronică. De altfel, numai într-o ţară în care cunoaşterea, sub toate formele ei, e obligatoriu politică, arta e nevoită să se pună în ritm cu doctrina oficială a Statului, să colaboreze la o întreprindere cu care nu are nici o afinitate. Cînd cineva poate scrie: «dă-mi mîna să dărîmăm abatoarele istoriei», absurdul e nu numai poetic, dar şi politic-normativ (Vintilă Horia).
*
18 septembrie 2017. O imagine pe micul ecran cu ministrul învăţămîntului, Liviu Pop, care afirmă ritos de la tribuna Parlamentului: Greşelile pot fi îndreptate, erorile nu.
*
Cea mai ciudată emisiune de matrimoniale este pe cale să îşi înceapă primul sezon concomitent în Franţa şi Marea Britanie. Emisiunea se numeşte «Making Love» şi se va adresa publicului de pe reţeaua de matrimoniale Tinder şi în special fetelor şi băieţilor de 18-25 de ani. Concurenţii sunt invitaţi în platoul emisiunii, şi fără să se cunoască sau să discute între ei, sunt invitaţi la duş să facă sex. După consumarea actului, ies în faţa publicului şi fac cunoştinţă. Emisiunea a fost prezentată la cea mai mare convenţie a produselor de televiziune MIPCOM, de la Cannes şi a fost cumpărată rapid de cele mai mari trusturi de presă (Dilema veche, 2018).