„O melodie conţinînd numai triluri de păsări a intrat în topurile muzicale din Marea Britanie pe locul 11” (Dilema veche, 2019).

*

A. E.: „Mi-a ţîşnit acum în minte un vers mai vechi al tău: «Iubind, uităm iubirea». Ţi-l mai aduci aminte?” Dacă nu mi l-ai fi amintit tu, l-aş fi uitat.

*

„Într-un spectacol comic de teatru, spectatorii aşteaptă în chip firesc – firesc prin convenţie imemorială – ca un bătrîn să stîrnească rîsul: prin gesturile lui inadecvate, prin mentalitatea lui învechită şi lipsită de flexibilitate, prin ideile şi apucăturile lui bizare, prin fixaţiile lui maniacale, într-un cuvînt, prin contrastul cu personajele tinere, pline de energie şi de viaţă. Bătrînul e meschin, invidios, supărăcios, avar, ipohondru, lăudăros, ramolit, libidinos etc. Plin de ticuri, el vorbeşte în clişee răsuflate, şi chiar bolile de care suferă sunt caraghioase, pentru că sunt – tot prin convenţie – închipuite. De fapt, bătrîneţea, inimaginabilă din perspectiva vîrstelor biologice anterioare, e astfel caricaturizată în culturile moderne – şi chiar această caricatură e acceptată, interiorizată, împărtăşită chiar de bătrîni, cînd se gîndesc pe ei înşişi ca bătrîni” (Matei Călinescu).

*

Studiile arată că a mîngîia o pisică sau a o privi cum doarme scade tensiunea arterială la oameni.

*

„Treisprezece meserii, treisprezece sărăcii”. „Meserii multe, sărăcie-n curte” (proverbe româneşti).

*

Spre deosebire de întreg care poate fi imprecizabil, abstractizat, elansat spre infinit, detaliul posedă concreteţea, precizia, resignarea finitului. Condiţia sa similiumană.

*

Riscurile Destinului de scriptor. Uneori agonia cuvîntului îi precede sfîrşitului vieţii, alteori îi urmează acesteia, cel în cauză fiind depreciat în judecata posterităţii.

*

Suferă prea mult pentru a-şi îngădui să-şi analizeze suferinţa. De fapt n-o cunoaşte suficient.

*

Timiditatea: un soi de masochism involuntar.

*

„Am vorbit cu spor, nu ne-am tocit niciodată gura de pomană. Presupui cumva că acum suntem ca ciorile de cîmp cînd se întorc acasă în vîrfurile copacilor? Şi că tot acest croncănit este începutul pregătirii pentru noapte? Mi se pare că observ la unii dintre prietenii mei o anumită cordialitate afectuoasă şi înduioşătoare; şi plăcerea intimităţii; ca şi cînd soarele s-ar scufunda. Adesea imaginea îmi apare împreună cu o anumită senzaţie de frig, căci soarele s-a dus; vechiul disc se răceşte, dar acesta este doar începutul; şi vom deveni reci şi argintii ca luna” (Virginia Woolf).

*

Scriptor. Unele lucruri se aşază într-o ordine existentă, altele într-o ordine introdusă de ele însele. Oricum, ele n-au timp să aştepte, se grăbesc. Creaţia include o enigmatică nerăbdare.

*

A. E.: „Talentul: testul capital la care supunem geniul”.