Graba, fie şi în circumstanţe minore, purcede dintr-un fond de deznădejde a fiinţei. I se opune acea lentoare de înaltă sorginte care e aşteptarea. Demonia grabei. Sacralitatea aşteptării.

*

Senectute. Viaţa scade aidoma apei dintr-un vas lăsat afară, într-o zi toridă. Soarele unei vieţi dinafara lumii bate implacabil asupră-i.

*

Autorul cu har percepe viaţa Celuilalt ca şi cum ar fi propria sa viaţă, autorul lipsit de har percepe propria sa viaţă ca şi cum ar fi viaţa Celuilalt.

*

„Pentru că a suferi înseamnă a da unui lucru o atenţie supremă” (Valéry).

*

Un ceas de perete, pe care-l consulţi de nenumărate ori pe zi, începe, prin scurtarea vieţii bateriilor, să meargă tot mai încet, până se opreşte. Acum, aerul său de cadavru care-ţi cade obsesiv sub ochi.

*

„Întâlnit cu Malraux la un negustor de fotografii de pe strada Bonaparte. (…) Malraux se lansează în ceea ce n-aş putea numi altfel decît un magnific discurs în legătură cu paginile pe care le-am scris despre Gide în La Table Ronde («Este, spune el, singurul portret exact care i s-a făcut»), dar mi-e cu neputinţă să reproduc măcar o idee din această expunere sclipitoare. Rezumîndu-l, îl sărăceşti, îl denaturezi. De cîte ori n-am avut această impresie vorbind despre Malraux! Atît de rapidă gîndirea, atît de numeroase ideile pe care le sugerează încît te simţi cuprins de un fel de deznădejde cînd încerci să le fixezi. Puţin indispus, cugetînd la tot ce se pierde, la toate de care ne lipseşte, Malraux nescriind ceea ce îi trece prin cap în loc să vorbească. De mai multe ori, am avut impresia că mă aflu în faţa lui Thomas de Quincey” (Julien Green).

*

În ciuda aparenţelor, un lucru nerealizat te poate sluji în mai mare măsură decît unul realizat, deoarece îţi oferă un impuls al supravieţuirii.

*

Moartea îşi are auxiliile sale înduioşătoare, aidoma unor mici obiecte inutile cu care te-ai deprins, care nu mai fac parte nici din viaţă, nici din moarte.

*

Repeţi ceea ce poţi face şi în aceeaşi măsură ceea ce nu poţi face.

*

„Regimul Putin încearcă să-l reabiliteze pe Stalin. În Moscova, şi nu numai acolo, au început să apară portrete, busturi şi statui ale sale, relatează The Guardian. «Noul» Stalin e blînd şi bun. Pe moştenirea lui Stalin se bat însă şi bătrînii nostalgici ai comunismului. Care sunt anti-Putin şi anti-Biserica Ortodoxă Rusă, căci pe ea se bazează puterea lui Putin. Stalin, acest supravieţuitor al istoriei… (Dilema veche, 2019).

*

Aforismele au atuul abrevierii. O viaţă scurtă e adesea mai impresionantă decît una lungă.

*

Solitarul. Confesîndu-se sieşi cu deplină sinceritate, e ca şi cum s-ar confesa lui Dumnezeu.

*

Mi-a spus Al. Piru: „Iubesc atît de mult viaţa, încît aş dori să trăiesc o mie de ani!”. Acest om pozitiv, laborios inclusiv pentru a-şi compensa o anume îngustime a percepţiei literare, se arată cîteodată capabil de mici fantezii, de-o inocenţă mignonă, cum un glas subţire la un atlet (dintr-un caiet vechi).

*

Se cunosc peste 2.700 de specii de ţînţari, dintre care circa 100 sunt periculoase şi pot transmite boli grave precum malaria, febra West Nile sau virusul Zika. Doar femelele înţeapă şi se hrănesc cu sînge; masculii se hrănesc cu nectar sau sucuri din plante.

*

Senectute. Altădată mi se părea insuportabil gîndul că nu voi putea revedea o localitate de care mă legau amintiri. Acum un atare lucru îmi apare drept natural, întrucît a devenit o componentă melancolică a fiinţei mele prezente pe care n-aş vrea s-o tulbur.

*

Candoarea pe care o poate înfăţişa uneori excesul. Exemplu: puerila infatuare a prozatorului N. B., care se leagănă într-un balansoar al genialităţii fără pauze, instalat pe esplanada proprietăţii personale.

*

„Acum, însă, datorită circumstanţelor actuale, X, în loc să ajungă un bun autor de povestiri pentru revistele de familie, a devenit un rău expresionist. Ca atare, produce scurt-circuite spirituale. Strigă om, Dumnezeu, duh, bunătate, haos şi împroaşcă fraze alcătuite din aceste vocabule” (Robert Musil).

*

Poţi avea încredere doar în bunătatea cuiva care a suferit.

*

Viaţa devine realmente misterioasă numai atunci cînd se desfăşoară în solitudine.

*

A. E.: „La rigoare, a fi insultat înseamnă a nu te simţi singur”.