„Dracul şi Victoria, vampirii care au speriat America. Victoria Lovelace (30 de ani) şi Dracul Grotesque (36 de ani) nu ies din casă nemachiaţi şi necostumaţi în «făpturi ale nopţii.» Dracul se transformă în vampir de 20 de ani, iar iubita lui de 15. Degustarea lor preferată este o picătură de sînge din venele celuilalt. Victoria a venit din Suedia natală în însoritul Los Angeles în urmă cu trei ani, pentru a-l întîlni pe Dracul, care cîntă la mai multe instrumente într-o formaţie de vampiri. S-au îndrăgostit la prima vedere şi s-au logodit. Victoria petrece trei ore în faţa oglinzii pentru a se transforma în iubita lui Nosferatu, iar Dracul doar o oră. «Ne-am inspirat din machiajele japoneze specifice în zona Harajuku din Tokio. Ducem o viaţă de vampiri cu tot ce presupune asta: dormim în coşciug, ne sorbim sîngele unul altuia ca un legămînt de dragoste pe viaţă şi pe moarte şi ne ferim de lumina zilei», a exclamat vampiriţa într-un interviu acordat unui post de televiziune american” (Click, 2019).

*

În tinereţe te aştepţi pe tine însuţi, la maturitate aştepţi lumea, la senectute, dacă ai avut decepţii, te aştepţi din nou pe tine însuţi.

*

Cinismul poate colora într-un fel lucrurile incolore, precum un soi de senzualitate dură a opiniei ce se răsfaţă sadic în expresia sa publică.

*

Timiditatea: un baraj. Dar cînd acesta e înlăturat, apele riscă a se revărsa tumultuos.

*

„Ce pică le mai porţi linguşitorilor cînd îşi cer înapoi linguşirile!” (Elias Canetti).

*

Poetul care pozează Poeziei, neştiind niciodată dacă stă cum trebuie.

*

O lume trează din neputinţă, din rea înţelegere, din meschinărie: o economie a letargiei sale fundamentale.

*

„Dumnezeu nu este cuminţenie lumească, formalism şi convenţii, literatură pilduitoare ori sclifosită cucernicie. Dar nu e nici delir sadic ori masochist. Transcendenţă e, transfigurare e, extaz e – dar nu frenezie, nu ameţeală; la frenezie şi ameţeală duceau dansurile şi orgiile sacre ale păgînilor; acolo, sau undeva tare pe-aproape, mă tem că duc şi dansurile în horă ale dervişilor în sufism. În creştinism însă extazul nu e niciodată tulbure. Dionysos şi Apollo se limitează aici reciproc. O fericire simultan nebunească şi controlată” (N. Steinhardt).

*

„Dumnezeu? Neantul în ipostază de consolator. – Un suflu pozitiv în Nimic, dar pentru care ai vrea să sîngeri ca un martir… scutit de moarte. Se prea poate ca secretul ultim al istoriei umane să nu fie altul decît moartea în şi pentru Dumnezeu. Toţi ne stingem în braţele lui, în frunte cu ateii” (Cioran).

*

Iubirile, comensurate cu cea mai mare fidelitate prin jertfa lor. Sortite jertfei cum unei redempţiuni.

*

A cruţa toate formele de viaţă înseamnă mai mult decît a-ţi cruţa propria fiinţă. O expiere a celei de-atîtea ori păcătoase iubiri de sine.

*

Cum să-l uit pe sărmanul motănel Petrişor, la o lună după plecarea sa? Frunzele late de viţă de vie care au fîlfîit, în bătaia vîntului, la fereastră în ziua în care ne-a părăsit, mi-l aduc aminte mereu. Un delicat liant între cele două lumi.

*

Poet. În textul său, atîtea lucruri finite, daruri ale infinitului.

*

Visul: un produs al spiritului cu caracter elementar-rafinat, brut într-o accepţie diafană.

*

„Mariam Nabatanzi, o femeie de 39 de ani, din Uganda, a născut 44 de copii. Dintre aceştia mai trăiesc 38, 6 au murit. Mariam a născut gemeni la un an după ce s-a măritat, la vîrsta de doar 12 ani. Apoi a mai făcut cinci seturi de gemeni, patru seturi de tripleţi şi cinci de cvadrupleţi. Recent medicii i-au extirpat uterul, ca să nu mai poată face copii. Soţul a părăsit-o şi femeia se chinuie cu numeroasele progenituri. Dar o curtează alţi bărbaţi şi ar fi putut să nască alţi copii, dacă nu se luau măsuri. Mariam are ovare anormal de mari şi avea hiperovulaţie, adică elibera mai multe ovule în timpul ciclului menstrual. De aceea făcea gemeni, tripleţi şi cvadrupleţi” (Click, 2019).

*

Devenirea există în prezent, există în viitor, timpuri impure. Nu există în trecut, timp pur întrucît e stagnant, oglindă a absolutului.

*

Trecutul, singurul timp deja întemeiat pe sine. Prezentul şi viitorul au nevoie de colaborarea sa pentru a căpăta substanţă.

*

Simplifici cînd n-ai încotro, complici cînd ai de ales.