„Pînă în 2013 se considera că cel mai logeviv arbore individual din lume este străvechiul Methusaleh, care făcea umbră pămîntului de circa 4.845 de ani. Arborele aparţine unei specii de pin cu peri lungi, care se găseşte în munţii înalţi din California, Nevada şi Utah. Dar iată că Methusaleh a fost detronat, după descoperirea unui alt arbore, aflat tot în California şi aparţinînd aceleiaşi specii. Noul purtător al titlului de «cel mai longeviv arbore din lume» nu a fost încă botezat, dar are o vîrstă de circa 5.068 de ani! Aruncînd o privire fugară pe lista celor mai bătrîni arbori din lume, constatăm că mai toţi se află pe actualul teritoriu al Statelor Unite” (Formula As, 2020).

*

Iniţial viaţa apucă pe un drum. Din aproape în aproape devine drumul însuşi.

*

Senectute. Înţeleg, acum e pur şi simplu imposibil. Dar atunci ce s-a întîmplat? Atunci!

*

Politeţea arogantă. Teribilul ei succes se datorează faptului că ea satisface atît plăcerea noastră de-a fi flataţi, cît şi pe cea de-a ne subordona.

*

„A comanda nu înseamnă a înşfăca puterea, ci a o exercita în linişte. Pe scurt, a comanda înseamnă a te aşeza pe tron, pe un jilţ de magistrat, într-un fotoliu prezidenţial sau ministerial. Contrar a ceea ce presupune o optică inocentă şi superficială, a comanda nu este atît o chestiune de pumn, ci de … şezut. Statul este de fapt starea opiniei, o situaţie de echilibru, de statică” (Ortega y Gasset).

*

Visul: din capul locului, soluţia delicat-provocatoare a unei neîmpliniri.

*

Pînă şi visele nocturne, interstiţii narative ale somnului, confirmă faptul că naraţiunea fatală a existenţei continuă imprevizibil.

*

„Orice este posibil”, obşinuia a-mi spune Nicolae Balotă, în anii în care eram colegi de redacţie la Familia. În decursul vieţii sale, acest „orice” s-a confirmat…

*

„După succesul din Rusia, anul trecut a avut loc la Lima primul concurs de pălmuit din Peru. 16 participanţi majori, cîntărind între 80 şi 100 de kilograme, au întors obrazul unii la alţii. În timp ce unii au ajuns la spital în stare de leşin, un pălmaş venezuelean de 32 de ani cu obrazul gros, la propriu, a plecat cu cecul în valoare de 296 de dolari” (Dilema veche, 2020).

*

Oboseala: stare de plictis a trupului celui de-atîtea ori mai pretenţios decît spiritul, întrucît are o autoritate oarbă venind din primordii. Un plictis asasin în raport cu lumea întreagă.

*

Azi bruionul unei stări de spirit care nu concede a se încredinţa convenabil cuvîntului. Întorci pagina gri. Îţi dai seama că acest moment nu va mai putea fi reluat niciodată.

*

A. E.: „Parfumul: faţă a unei estetici naturale, egoiste asemenea oricărei opere de artă”.

*

„De la Sibiu, propun următoarea nouă intrare în dicţionar: LUCRUSLAB, lucrurislaburi, subst. n. – 1. fleac, ciuruc, vechitură. Ex: «Am fost în piaţă la lucrurislaburi»; 2. Om neserios, om de nimic. Ex: «Greu mai găseşti angajaţi competenţi – numai lucruslaburi» ” (Dilema veche, 2019).

*

Privim nu o dată în direcţii inadecvate, din curiozitate, indiferenţă, plictis, interes, snobism, dar mai ales dintr-o teamă reflexă, aceasta fiind cauza a foarte numeroase complicaţii ale vieţii de care avem parte.

*

Octombrie. Metanoia arborelui din preajmă care-şi scutură frunzişul.

*

„Se poate spune că viciile ne aşteaptă în cursul vieţii precum nişte hangii la care trebuie să tragem pe rînd; şi mă îndoiesc că experienţa ne-ar face să-i evităm, dacă ni s-ar îngădui să o luăm din nou pe acelaşi drum” (La Rochefoucauld).