Eleganţa durerii sale, de-o croială variabilă, conform revistelor de modă.

*

Un artist atît de faimos încît nu-i mai îngăduie nici o intimitate cu opera sa, tot aşa cum nu i-ai putea duce traiul zilnic sub cupola unei catedrale.

*

Senectute. Nimic nu mai e de făcut. Sau cu o identică încredinţare: a rămas totul de făcut. *

Tinereţea: o copilărie coruptă.

*

„Neglijat jurnalul pentru a lucra la pregătirea tomului VI care trebuie să apară prin februarie. Recopiind aceste însemnări mult prea rapide, îmi dau seama că aproape totdeauna am greşit că n-am mers mai departe în direcţia pe care o alesesem. Totdeauna este de spus ceva mai mult decît credeam la început, şi rămîn deseori la jumătate de drum. Să fie oare lene sau lipsă de timp? Mai degrabă sentimentul că sunt hăruit de ceva care mă urmăreşte încă de pe cînd aveam douăzeci de ani. Ce? Teama că nu voi reuşi să termin tot ce am de făcut înainte de-a părăsi această lume” (Julien Green).

*

Aidoma unui băiat de bani gata, un poet de versuri gata.

*

Obstinaţia unui vis al tău care nu renunţă cu una-cu două la condiţia sa fatidică. Fără ştirea ta, se proiectează din capul locului pentru neîmplinire.

*

Primejdia de a ceda în faţa adversarului nu din laşitate sau din dorinţa unui pact dezonorant, ci din milă, politeţe, „umanitarism”. Adică aşternîndu-i la picioare calităţi morale.

*

Devenind tot mai public sau chiar publicitar, spiritul omului modern se odihneşte în extrovertirea sa, aşa cum păsările dorm în timpul zborului.

*

„Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea” (Blaga).

*

În viaţă modelele pot fi de toată mîna. În materie de artă, odată asumate, ele capătă un prestigiu al primordialităţii, un reflex sacral.

*

„Lipsa de independenţă a scrisului, dependenţa faţă de slujnica ce vine să aprindă focul, de pisica aşezată să se încălzească la sobă, chiar faţă de sărmanul bătrîn care stă şi el să se încălzească. Toate acestea sunt activităţi independente, care se desfăşoară după legile lor proprii; numai scrisul este neajutorat, nu trăieşte în sine, e glumă şi deznădejde” (Kafka).

*

Arta: o duminică a vieţii, cu toate satisfacţiile şi neajunsurile pe care le comportă o asemenea zi.

*

Minciuna: „vis prins asupra faptului” (Céline).

*

Toleranţa: o faţă „inteligentă” a pragmatismului (exemplu: toleranţa societăţii americane, democraţia sa paradigmatică).

*

„Crocodilul e mai important decît marca de lux. Este valabil în Australia, unde o poşetă Yves Saint Laurent, în ediţie limitată, a fost confiscată şi de-a dreptul distrusă de vameşi la graniţă. Pielea de aligator din care fusese confecţionată o făcea să valoreze peste 19.000 de dolari, dar fără nici un folos, dat fiind că nu avea toate actele cerute de lege pentru a intra în ţară. În Australia, infracţiunile comerciale cu specii pe cale de dispariţie sunt aspru sancţionate. Cumpărătorul, care o achiziţionase online din Franţa, a rămas şi fără bani, şi fără crocodil” (Dilema veche, 2020).

*

Uneori, cînd ninsoarea e abundentă, fulgii creează iluzia că se îndreaptă în sus. Sugestia celestă a purităţii.

*

Aidoma unui jucător de poker experimentat, scriptorul se cuvine a-şi doza efortul astfel cum acela se fereşte a intra dintr-odată în joc cu sume mari. A. E.: „Dar de cîte ori e posibil?”.

*

Unii beţivi spun că nu izbutesc să se trezească pentru a începe o nouă beţie. Cît de echilibrat trebuie să fii pentru a-ţi putea degusta, ab initio, dezechilibrul...

*

Afişînd o familiaritate cu Neantul, ironia nu e niţel demagogică?

*

„Suntem atît de îngîmfaţi, încît am voi să fim cunoscuţi de tot pămîntul şi chiar de oamenii care vor veni după noi, şi suntem atît de vanitoşi, încît stima a cinci sau şase persoane care ne înconjoară ne amuză şi ne mulţumeşte” (Pascal).

*

Puritatea maximă nu provine din etică, fie aceasta chiar aplicată cu stricteţe, ci din sentiment. Din spontanul, neşcolitul, informalul sentiment.