Senectute. Tot mai distant până şi faţă de trupul tău pe care-l priveşti uşor intrigat, ca pe un ins pe care abia l-ai cunoscut.

*

„O carte împrumutată de la o bibliotecă din oraşul scoţian Dunfermline a fost returnată după 73 de ani. E vorba despre volumul Stately Timber de Rupert Hughes, care a fost găsită de fiica celui care a împrumutat-o şi ea a trimis-o înapoi. Recordul Guinness pentru cartea care a fost înapoiată cel mai târziu unei biblioteci este de 288 de ani. Este vorba despre un volum împrumutat de la Sidney Sussex College de la Cambridge University în 1668” (Dilema veche, 2021).

*

Marea dragoste îţi îngăduie să crezi inclusiv în fiinţa care nu crede în tine. Miracolul afectiv.

*

Obsesia: o tumoare a instinctului de conservare.

*

O viaţă scurtă dă nu o dată impresia de intensitate, sporind interesul şi aprecierea acordate unui autor mort de timpuriu.

*

„Dragostea pentru popor e o vocaţie de aristocrat. Democratul nu-l iubeşte decât în perioada electorală” (Nicolás Gómez Dávila).

*

Incontinenţa unui vis proaspăt, melancolia unui vis vechi.

*

„E răspândită de altfel şi a doua opinie legată strâns de prima, conform căreia perfecţiunea ar fi raţiunea însăşi a Frumuseţii, iar acest lucru a fost conceput pentru a se merge mult mai departe faţă de obiectele sensibile. Dar în acestea perfecţiunea considerată în sine este atât de departe de a fi motivul real al Frumuseţii, încât exact acolo unde Frumuseţea se găseşte în deplinătatea sa, adică la sexul feminin, ea trimite aproape întotdeauna la ideea de slăbiciune şi de imperfecţiune. Femeile îşi dau seama foarte bine de acest lucru şi atunci se străduiesc să se bâlbâie puţin, să aibă un mers uşor ezitant, să pară slabe, ba chiar plăpânde, şi în toate aceste demonstraţii sunt călăuzite de natură” (Edmund Burke).

*

Normalul, manifestarea de politeţe a realului faţă de fiinţă.

*

Autoritatea în exces, de orice natură, generează dubiul. Cu cât autoritatea dispune de o putere mai mare, cu atât e mai accentuat şi dubiul în cauză. Acesta îşi poate atinge propria sa autoritate reactivă. Măsurile represive ale cârmuirilor totalitare sunt insuficiente în faţa acestui dubiu public, având proporţiile unor instituţii informale precum disidenţa şi exilul. S-ar putea afirma că atari societăţi ale anomaliei istorice sunt guvernate din umbră de dubiu.

*

Comunismul muribund, huliganic. Un exponent de marcă al său: Corneliu Vadim Tudor. Liberalismul în floare, aşijderea huliganic. Un exponent nu mai puţin reprezentativ al său: Radu Moraru. Doar două dintre „perlele” sale oferite la postul tv. Naşul: Doctorul Raed Arafat devine „Raed Arahat, individ care merită izbit cu capul de toţi pereţii”, iar preşedintele SUA, Joe Biden, devine „Joe Bideu”…

*

În 1991, Italia a introdus o lege împotriva uciderii animalelor, care le dă pisicilor dreptul să trăiască acolo unde s-au născut. În prezent, la Roma peste 300.000 de pisici se află în 2000 de colonii amplasate în zone asemănătoare cu nişte peşteri, pe sub străzile oraşului. Iubitorii de animale, numiţi gattare, le hrănesc şi le îngrijesc.

*

Şi totuşi nu lumina poate simboliza în afirmarea-i triumfală opera de artă, ci mai curând umbra, ascunzişul, mediul culiselor vizuale aflate în antinomie cu finitudinea inclusă în natura lucidă a luminii. Arta, ţinând de „partea nocturnă a lumii” (Malraux).