Oradea: o rană pururi deschisă, adâncită în ultimul an. Mutându-mă acolo, peste nu multă vreme, definitiv, oare o voi resimţi astfel în continuare?

*

Senectute. Încă „nu depui armele”, dar, mă rog, despre ce arme ar mai putea fi vorba acum?

*

La orizont, bivolii enormi ai norilor, cu musculatură letargică.

*

„Dostoievski pătrunde în universul interior al lui Raskolnicov; el gândeşte, simte, suferă cu ucigaşul, reînvie cu el. Şi dă curs astfel marelui Acesta eşti tu. (…) Această operă, calificată deseori drept roman poliţist, este de fapt opusul acestuia. Romanul poliţist fascinează pentru că în el omul este prigonit; această prigoană, aflarea vicleniilor lui, învingerea lui în jungla metropolei formează părţi din Marea Vânătoare. Dostoievski ne conduce cu un etaj mai jos; aici ucigaşul apare ca propriul său prigonitor, dar şi ca propriul său învingător. Toate acestea ne privesc mult mai tare” (Ernst Jünger).

*

Regreţi, dar ce nu regreţi? Până şi micile neregularităţi ale potecii din curte pe care între timp s-a turnat asfalt. Poteca nu mai e aceeaşi, fie şi cu modestul coeficient cu care nici tu, amintindu-ţi de ale vieţii, nu mai eşti de la o zi la alta acelaşi.

*

Obscenitatea: un materialism imaginativ.

*

Durere morală, la un moment dat aidoma unui foc ce se stinge treptat. Poţi rămâne cu nostalgia ei.

*

„Cocoşul Carl din orăşelul Ocean Springs, din statul american Mississippi, a fost condus pe ultimul drum de aproape toţi cei 18.000 de locuitori. Pasărea a fost numită drept «stâlpul comunităţii» fiind lăsată liberă să hălăduie pe străzi. Carl a fost răpit la 24 aprilie, la ora 3.30 noaptea, de pe una din băncuţele unde obişnuia să doarmă. De o femeie şi de un grup de bărbaţi. Femeia a fost identificată ca fiind Kendra Shaffer, de 35 de ani, care lucrează ca ofiţer în cadrul Departamentului de Corecţie. Ea a aruncat cadavrul cocoşului 15 minute mai târziu într-o parcare. Comunitatea din Ocean Springs a deschis proces împotriva femeii şi intenţionează să convingă judecătorul să-i dea pedeapsă maximă pentru că «toată lumea îl considera pe Carl ca fiind o fiinţă umană». Cocoşul a avut un sicriu comandat special în valoare de 500 $” (Click, 2022).

*

Dezordinea e binevenită atunci când nu ştim ce să facem cu ordinea.

*

„Exploatarea omului de către om?” Dar cea a scriptorului care se exploatează inclement pe sine însuşi?

*

Atâta amar de vreme te-ai simţit „necopt”, măsurat cu suspiciune de oamenii din jur, în majoritatea lor „maturi”, încât senectutea, odată confirmată calendaristic, îţi oferă o satisfacţie proaspătă. Ca şi cum, elev fiind, după câteva ore fade, ar veni una cu un profesor atractiv.

*

Realul pur este coincident cu prezentul pur. Trecutul şi viitorul, timpuri îndatorate ficţiunii.

*

„Gheorghe Turda, cântăreţ şi general de brigadă în rezervă, profeţea acum vreo două săptămâni: «Părerea mea despre acest război e că în Săptămâna Mare, de Paşte se va finaliza. Pentru că Putin este un credincios. El deja s-a compromis în faţa lumii. Nu ştiu dacă îşi va cere chiar scuze, dar o să oprească acest război în Săptămâna Mare. Va fi ca o înfrângere, dar pentru că la el primează credinţa, o să demonstreze lumii prin asta că e un ortodox convins». Nu mai avem mult până în Săptămâna Mare şi oare ce s-ar putea comenta la aşa ceva? Decât, poate, Doamne ajută!” (Dilema veche, 2022).

*

O prejudecată, cea de-a considera lapidaritatea în sine ca o expresie a clarităţii. În fapt suntem înconjuraţi azi de o proliferare scandaloasă de abrevieri, de un dezmăţ al confuziei lor, nu mai mică decât al expresiei pletorice.

*

Senectute. A nu mai „iubi viaţa”, înseamnă a renunţa. Dar după ce ai renunţat, iubeşti viaţa din nou tocmai din această pricină, corectiv.

*

Scrisul: o euharistie mireană.