Întunericul compact îţi poate da o senzaţie a finalului, până la sufocare. Să fie un imemorial complex al sfârşitului? „Această deprimare hesperială e, de altfel, comună oamenilor civilizaţi, sălbaticilor, chiar şi animalelor” (Gilbert Durand).

*

Din spusele lui Blaga: „Mama voia să devin medic. Dar în ţară erau vreo zece mii de medici. N-aş fi fost de prisos?”.

*

Amintiri anticipate. Aştepţi cu înfrigurare să te duci într-un loc spre a-l transfera în amintire.

*

A.E.: „Trişeria subtilă a poeziei în raport cu realul, trişeria ordinară a realului în raport cu poezia”.

*

„Profesia de scriitor, pe lângă faptul că e, în toate ţările, supraaglomerată şi prost remunerată (puţinii care sunt bine plătiţi fiind mai ales cei care şi-au supravieţuit propriei glorii, dacă au cunoscut-o vreodată), mai e şi dezonorată de-o puzderie de oameni prost educaţi care prestează tot felul de munci inutile, scriind prea multe zadarnice tomuri şi futile recenzii ale unor futile cărţi, astfel încât numai cu greu mai poate fi privită ca o profesie. Ba chiar poţi fi îndreptăţit să crezi că lumea a ajuns într-un stadiu în care scriitorii sunt în plus” (T.S. Eliot).

*

Scriptor. Caută enigme şi, dacă nu le găseşte, le inventează el însuşi, spre a constata apoi uimit că sunt autentice.

*

Senectute. Obligaţia de a părăsi oameni, locuri, interese, emoţii, tabieturi, dubii, proiecte, speranţe, fără a te părăsi pe tine însuţi. Existenţial vidat cum o locuinţă din care sunt scoase rând pe rând toate lucrurile.

*

Identic obosit de scris şi de inactivitate.

*

Viaţa e concentrată în zile, ore, clipe, mai puţin în ani, în decenii. Cu cât dispune de perioade mai lungi, cu atât tinde a se replia în abstract, aidoma unei scuze.

*

1 martie 2021. Zi plină de variate tăceri ale trecutului. Emoţionante tăceri aidoma unor voci.

*

Amintiri. Prima dragoste, copilărească, vaporoasă la doisprezece ani, o dragoste violentă, „la sânge”, în primul an de facultate. A.E.: „Şi apoi?” Ce mai contează ce-a fost apoi?

*

„Moralitate: a nu se face niciodată confuzie între Dumnezeu şi căile sale de acces. Dumnezeu, ca şi oamenii, are calea sa îngustă: aceea pe care trebuie s-o ia pentru a pătrunde în noi. Să-i acordăm încredere: ca grăuntele care zămisleşte într-un sol pietros, o plantă ale cărei rădăcini şi tulpini iau mai întâi forma obstacolelor ce le stau în cale, el va face în curând să sară în aer, amplificând-o, biata noastră natură, inclusiv căile înguste pe care a intrat în noi” (Gustave Thibon).

*

Un devot al stilului. Nu iubire, ci idolatrie.

*

Poezia: „Un echilibru miraculos între forţa senzuală şi cea intelectuală a limbajului” (Valéry).

*

Primejdia care ameninţă anii tineri, faptul că aceştia se află în anticamera maturităţii.

*

În copilărie şi în prima tinereţe, te interesau mai mult stările emotive pe care ţi le provocau anumiţi oameni decât oamenii în cauză, acum ai în vedere precumpănitor oamenii. Limitându-te în propria-ţi fiinţă, personalizezi viaţa.

*

Scriptor. Nu caută adevăruri, ci ingeniozităţi. Ingeniozităţile ce aspiră a deveni adevăruri.

*

„Spre deosebire de câini, care se ataşează în special de stăpânul lor, pisicile sunt peste măsură de dependente de casa în care locuiesc şi de un mediu cunoscut. Proprietarii felinelor, frământaţi de preocupările animalelor de companie când sunt lăsate singure, le urmăresc de multe ori prin camere de supraveghere. După ce pisica lui a adus acasă un şoim uriaş, stăpânul ei a decis să monteze o cameră de filmat în miniatură şi pe felină, alături de cele din întreaga locuinţă. Apoi a extins cercetarea la 16 pisici. Concluzia a fost că felinele dorm 44% din timp, în rest se plimbă, îşi fac toaleta mai mult sau mai puţin atent şi doar 4% din timp au preocupări vânătoreşti” (Dilema veche, 2022).

*

Dacă, aşa cum spune Beaumarchais, „destinul ne face destul bine atunci când nu ne face rău”, faptul se poate explica prin atenuarea graniţei dintre bine şi rău, prin ştergerea conturului lor precis, fenomen analog cu ceea ce reprezintă în pictură leonardescul sfumato.