Cea dintâi condiţie necesară unui autor: să realizeze că e un om liber. A.E.: „Şi îţi închipui, amice, că e uşor?”. N-aş îndrăzni.

*

Naturalmente ordinea este economică, imaginaţia este risipitoare. Din care motiv a doua e privită cu suspiciune de oamenii ce se doresc iubitori de ordine, adică de majoritatea oamenilor.

*

Între eros şi sacralitate. „Botticelli este primul care a îndrăznit, după ce a pictat-o pe Sfânta Fecioară, să o picteze pe Venus, aproape la fel de castă şi de dulce” (Émile Bertaux).

*

„În ultimii 30 de ani, între 1990 şi 2020, România a pierdut circa 3 milioane de cetăţeni. Practic, în fiecare zi au plecat definitiv din ţara noastră cel puţin 275 de persoane, în medie, o persoană la fiecare 5 minute! Astăzi, diaspora românească în lume numără aproape 4 milioane de oameni, din care 53% sunt femei. Din cinci români, patru trăiesc în ţară, iar unul în străinătate. 1 milion dintre aceşti români trăiesc în Italia” (Formula As, 2022).

*

A.E.: „Ignori cauza, dar realizezi efectele. Şi nu e suficient?”.

*

„O lebădă devine simbol doar după ce a murit. Uneori nici după aceea” (dintr-un film).

*

„Franţa, biata mea ţară, care vrei şi nu vrei, care vrei câte puţin din toate, şi glorie, şi temeinicie, într-o lume în care trebuie, din ce în ce mai mult, să vrei un acelaşi lucru. Te afli în prezent în faţa contradicţiilor. Voiai şi nu voiai un stat; ordine şi dezordine; imperiu şi libertăţi; tradiţii şi experienţe; siguranţă şi părăsire; oameni de valoare adevărată şi cariere sigure; să poţi spune totul şi să nu faci nimic… Ţară de oameni economi care îşi duc bărbaţii la morile băncilor cu împrumuturi străine, oameni neîncrezători pe care publicitatea financiară îi îmblânzeşte şi îi jefuieşte… Miracole şi neîncredere” (Valéry).

*

23 februarie 2021. O zi excepţională. Temperatura a trecut de la -3 grade dimineaţa până la +23 grade la amiază. Cam ca în Sahara, nu-i aşa?

*

Scuza amintirii prin imaginar şi a imaginarului prin intemporalitate. „A fost odată ca niciodată”.

*

Pericol. A confunda linguşirea cu politeţea.

*

Scriptor. Începi textul 1, cu o agreabilă cursivitate. Un bec se aprinde undeva. După o pauză, treci la textul 2, mai puţin atractiv, care nu-ţi „merge”. Un bec se stinge. Revii la textul 1, când apare acelaşi blocaj. Becul rămâne stins. În fine, te întorci la anevoiosul text 2, pe care de data aceasta, surprinzător, îl aşterni fără nici o dificultate. Becul se aprinde din nou.

*

„O judecătoare din SUA va intra în concediu fără plată după ce a fost auzită folosind expresii rasiste la adresa unui hoţ care a fost surprins acţionând în faţa locuinţei sale, incidentul devenind public ca urmare a imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere. Potrivit presei americane, bărbatul suspectat de furt din maşina parcată în faţa casei magistratei era de culoare şi apelativul pe care îl foloseşte judecătoarea în înregistrare este «gândac». Femeia a spus că ar fi luat un sedativ şi nu-şi aduce aminte mai nimic. Mai ştiţi cum începea Metamorfoza lui Kafka? «Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.»” (Dilema veche, 2022).

*

Individul de proastă calitate fuge de sine însuşi. Are oroare de solitudine. Caută contactul cu inşi de tipul său spre a-şi confirma condiţia, într-un soi de pandant vulgar al empatiei lirice.

*

Pe când, în neguroşii ani ‘50, avea un post la Biblioteca centrală din Cluj, pentru a nu mai face un drum acasă spre a lua prânzul, Blaga începuse a frecventa o pensiune din imediata apropiere a Bibliotecii. Cu umor, m-a informat într-o zi: „Doamna la care iau masa mi-a spus că mă admiră exclusiv pentru faptul că am lucrat în diplomaţie”.

*

„Suferinţele noastre îşi pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu şi invers. De aici subtonul de melancolie al întregii noastre vieţi” (Blaga).

*

Te formezi în copilărie, în adolescenţă, în primii ani ai tinereţii, când ai senzaţia copleşitoare că exişti. Mai târziu, spre senectute, îţi păstrezi desigur ţelurile recunoaşterii de sine, dar debitul imediat al existenţei se schimbă, manifestându-se în cote tot mai modeste. Relaţia cu propria-ţi fiinţă e una mai cu seamă informativă.

*

Visul: o tentaţie euforică spre neîmplinire, uneori blocată de împlinire.

*

O oră ferice în care ai simţământul că n-ai uitat nimic, o oră ferice în care ai simţământul că ai uitat totul.

*

Relaţiile fireşti ale unui autor de bun simţ cu puterea au un caracter liber. Oportunistul în schimb caută să încheie cu puterea un mariaj, dispus a ajunge rapid la divorţ şi la alte mariaje cu alte puteri ale momentului.