Vis. Te afli într-o casă străină, în faţa unei biblioteci lungi de mulţi metri. Sub sticlă cotoarele cărţilor care de care mai tentante. Dintr-odată tavanul încăperii dispare, cerul însuşi cu nori albi, majestuoşi îşi face apariţia cum o benedicţiune.

*

Senectute. Oare plecând dincolo nu vei rămâne incorigibil?

*

Din spusele lui Blaga: „Grigurcu, un nume cu dificultăţi interioare”.

*

„Monotonia e ceea ce poate fi mai frumos ori mai groaznic. Mai frumos dacă e un reflex al eternităţii. Mai groaznic dacă e semnul unei perpetuităţi lipsite de schimbare. Timp depăşit ori timp castrat. Cercul, simbol al monotoniei frumoase; oscilaţia pendulului, simbol al monotoniei atroce” (Simone Weil).

*

Scriptor. Câteodată un punct, alteori o virgulă te fac să te visezi.

*

Presimţirea: o divinaţie elementară.

*

Scriptor. Se distribuie pe sine însuşi aidoma unor alimente la cantina săracilor.

*

În adolescenţă, în primii ani ai tinereţii îţi trăieşti slăbiciunile, dar încă nu le aduci la o schemă a conştiinţei. Nu eşti încă în măsură a le unifica într-o imagine a sinelui fatidică, ceea ce îţi îngăduie a merge instinctiv mai departe. Un noroc.

*

„Toată viaţa îşi ascute sabia, dar se teme s-o folosească vreodată” (dintr-un film).

*

„Mai întâi este groaza. O lungă, interminabilă groază. Teamă, angoasă ca realitatea să nu fie reală sau că nu asta e Realitatea. Că realitatea nu există. Că sunt cufundat în irealitate. Mă stăpâneşte groaza, mereu groaza. Pe urmă, a venit Speranţa. Şi apoi, cu speranţa, încrederea. Dacă aş avea un pic de încredere. De câteva zile n-am mai scris; adică nu m-am rugat. A scrie este deci felul meu de a mă ruga. E bun? Rău? Eficace?” (Eugčne Ionesco).

*

Timpul uneori compasional, alteori ironic în raport cu ceea ce nu poţi face.

*

Mirajul unei zile care începe în mijlocul altei zile.

*

Se întâmplă să uite de sine astfel cum ar uita să-şi încheie haina.

*

Scriptor. Fraze tulburi, înecăcioase aidoma unui fum, dar de unde, întrucât combustia nu există!

*

„Paul Valéry, făcând elogiul lui Anatole France pe care-l înlocuia sub Cupolă şi pe care nu-l iubea, preferându-l pe Mallarmé, a făcut în aşa fel încât să nu citeze nici măcar o singură dată numele predecesorului său, mulţumindu-se să rostească, ca din neatenţie opt cuvinte rămase celebre: - … această Franţă, de la care şi-a luat numele” (Jean d’ Ormesson).

*

X, tip impozant glacial. Vanitatea sa pare închisă în frigider pentru a nu se altera, aidoma unui aliment.

*

A.E.: „Lucruri triste, însă nu în aşa măsură încât să te afecteze mai mult decât o ploaie pe care o urmăreşti prin fereastră”.

*

A.E.: „Dacă ai convingerea că ai un Destin, urmează-l. Dacă ai simţământul că nu-l ai, ţi-l poţi imagina. Şi nu cumva e preferabilă ultima soluţie?”.

*

Scriptorul în epocă. Marginal pentru că Centrul îl refuză. Marginal pentru că el însuşi refuză Centrul. Uneori din ambele motive.

*

„O metodă foarte populară în Japonia de a scăpa de stres sunt cursurile de clovni (de la circ). E vorba de a-i elibera pe participanţi de rigiditate şi de-a le inocula o nouă manieră de a vedea viaţa. Cursanţii sunt învăţaţi să se machieze precum clovnii, să se îmbrace şi să se mişte ca ei. La finalul terapiei, se dă un spectacol. Bucurie la maximum! Relaxaţi şi eliberaţi de angoasele stresului, participanţii trăiesc o bucurie autentică şi de durată, destinşi şi în armonie cu ei” (Asul verde, 2022).

*

Răul poate fi caracterizat mai uşor decât binele. Din motive de defensivă.

*

„Numesc jurnalism ceea ce va fi mai puţin interesant mâine decât astăzi” (Gide).

*

Scriptor. Magia sensului. Insignifianţa fie şi a unei mari suferinţe fără sens.

*

Cogitaţiile „simple”, puncte de sprijin curente ale bunului simţ care apar frecvent în revistele de larg consum, chiar dacă extrase din autori de seamă, mai mult ascund decât dezvăluie. Rostul lor e de a împinge factorii avuţi în vedere către o comodă generalitate, „la mintea omului”. Calmante aidoma unor îndemnuri materne adresate copilului când acesta încă nu are habar de primejdiile existente în lume.