Scriptor. Stil de-o duritate fragilă, transparentă aidoma sticlei.

*

„Recentul schimb de deţinuţi între SUA şi Rusia este mai elocvent decât se crede. SUA a cerut Rusiei eliberarea unei baschetbaliste care a intrat în puşcărie vinovată de ceva ce în ţara ei nu e infracţiune, dar în Rusia este (adică deţinerea unui pliculeţ de marijuana). În schimbul ei, Rusia a cerut SUA eliberarea unui traficant de arme rus care ajunsese în acest gen de comerţ ilicit la un nivel uimitor, vânzând arme de tot felul organizaţiilor teroriste. Şi mai există oameni care încă vorbesc despre echivalenţa morală între America şi Rusia!” (Dilema veche, 2022).

*

Solitar de duminică, mai precis între anumite ore ale acesteia.

*

Ultima zi a lunii martie 2021. Dimineaţa, o feerie a pomilor potopitor înfloriţi în alb, cum o transpunere pe malul Gilortului a unei festive imagini nipone.

*

Scriptor. Împlinire multaşteptată produsă nu altminteri decât prin distilarea şi sublimarea stărilor critice.

*

„Suntem nemuritori atât cât trăim. După, ne transformăm în fotoliu” (Jean Cocteau, referitor la academicieni).

*

Titlurile iniţiale ale unor romane devenite celebre: Şi mâine e o zi (Pe aripile vântului), Ceva s-a întâmplat (Şoareci şi oameni), Totul e bine când se termină cu bine (Război şi pace), Primele impresii (Mândrie şi prejudecată), Regatul de la ţărmul mării (Lolita), Ultimul om din Europa (1984), Străinii din interior (Împăratul muştelor), Trimalchio în West Egg (Marele Gatsby).

*

A.E.: „Creaţia? O eliberare a fiinţei lăuntrice pe cauţiune”.

*

A.E.: „Grandoarea ori perfidia existenţei terestre care doreşte a se alipi anticipat de eternitate, atât de vizibilă la scriptor?”.

*

Visul: a uita unde şi când ai fost câteva clipe iluminat de tine însuţi, dar a te întoarce negreşit la locul şi în timpul prezent.

*

Doreşte să strige, dar nu poate emite decât un suspin.

*

Drum al vieţii pavat cu dureri care vor veni.

*

„Presupoziţia adevărată a ateului că după moarte nu mai există nimic, un nimic negru, face ca actele sale să fie în mod imanent responsabile şi, într-un anume sens, inutile. Să presupunem că un ateism autentic va veni să înlocuiască agnosticismul-aspirină, acea «suflare nici caldă, nici rece» cu care post-modernitatea noastră este saturată acum. Să presupunem că ateismul a venit să-i posede şi să-i activeze pe cei care sunt maeştrii formei articulate şi constructorii gândirii. Vor rivaliza lucrările lor dimensiunile, puterea uriaşă de persuasiune pe care am cunoscut-o? Care va fi echivalentul ateu la o frescă de Michelangelo sau la Regele Lear?” (George Steiner).

*

1 aprilie. Ziua internaţională a păsărilor. În prezent o specie a lor din zece e ameninţată de dispariţie.

*

Înclinaţia senectuţii spre monism, indiferent de ce natură.

*

Scriptor. Observaţiile sale sarcastice, „rele” îi conservă prospeţimea spiritului. Intimidat, binele face un pas înapoi.

*

Scriptor. Un text reprezentativ te apără de tine însuţi, stând pavăză între fiinţă şi incertitudinile, angoasele, neîmplinirile acesteia.

*

Lucruri pe care le uiţi involuntar, lucruri pe care, deşi ai dori, eşti incapabil a le uita. Nu dintre cele de primă semnificaţie ultimele.

*

„Tatăl nostru. 15 ianuarie 1902. Tată mereu, zămislindu-ne mereu Idealul. Eu, proiectat în infinit şi tu, care te proiectezi în infinit, ne întâlnim; vieţile noastre paralele se întâlnesc în infinit, şi eul meu infinit este eul tău, este Eul colectiv, Eul Univers, Universul personalizat este Dumnezeu. Şi eu nu sunt oare tatăl meu? Nu sunt fiul meu? Facă-se voia ta” (Unamuno).