Vanitatea la cote alarmante a lui X, autor de-o condiţie cu generozitate spus medie, similară unei ploi fără contenire ce umple o zi întreagă. Cu ce dispoziţie îl mai poţi citi – sub umbrelă?

*

Pentru cel care s-a întâmplat să nu aibă ceea ce numim maturitate, senectutea e un răstimp al bilanţului lăuntric care convoacă vârstele aurorale, aidoma unor martori de încredere.

*

Metaforele: fluturi ai absolutului.

*

La o masă de local: „Odinioară Băsescu era marinar, azi face figura unui pirat în retragere”.

*

„Pentru a lăuda o carte nu e câtuşi de puţin necesar să o deschizi; dar dacă eşti hotărât să o critici e totuşi mai prudent să o citeşti. Cel puţin cât autorul e în viaţă” (Rivarol).

*

Te bucuri de lucrurile mărunte din preajma ta pentru că îţi aparţin şi le aparţii în egală măsură. Aluzie transcendentă?

*

Scriptor. Forma îmbie la vis, dar visul nu îmbie totdeauna la formă.

*

4 iulie 2021. Vizită la Ocnele Mari. Mai întâi înaintăm prin sute de metri de galerie, apoi poposim în faţa câtorva spaţii ample cu alură de veche catedrală, totuşi nelipsite de factori moderni. Într-un colţ, pe un trepied, o elegantă sticlă de vin însoţită de un apetisant citat: „Într-o sticlă de vin se găseşte mai multă profunzime decât într-o carte de filosofie”. Semnătura, nu mai puţin decât Louis Pasteur…

*

A.E.: „Fără un dram de ironie atâtea lucruri se duc de râpă. Mizericordia ironiei”.

*

A.E.: „Jules Renard, un cinism delicat sau delicateţe cinică? Mi-e greu să mă decid”.

*

„Merlin este, probabil, cel mai cunoscut porc vietnamez pitic din lume: are milioane de urmăritori pe contul lui de TikTok, creat cu doar un an în urmă. În acest timp, Merlin s-a triplat în dimensiune, ajungând la aproape 40 de kilograme, distracţia lui preferată fiind băuturile cu frişcă şi gheaţă sponsorizate de urmăritorii lui. Stăpâna lui Merlin spune despre el că este foarte afectuos, dar şi greu de îngrijit sau de dresat” (Dilema veche, 2023).

*

Pe micul ecran o jună cântăreaţă de muzică populară, într-un admirabil costum ţărănesc, păşeşte pe iarbă desculţă, înfăţişându-şi unghiile picioarelor date cu ojă roşie. Postmodernism?

*

Prietenia precum o masă la un restaurant cu meniu bogat, amiciţia precum o masă la cantină.

*

Scriptor. Şi te joci cu lucrurile care altminteri nu se pot juca unele cu altele.

*

Scriptor. Marea dificultate o reprezintă acum nu cuvântul, ci punctul.

*

Te priveşte cu un surâs în colţul buzelor, gata de batjocură. Fă-i pe plac. Prosteşte-te o clipă doar, din politeţea cuvenită faţă de o femeie.

*

Senectute. Şi asta nu e totul. Dar când va fi totul?

*

„Picasso ajunge logic la nimicirea, distrugerea materialităţii, dar nu prin anihilarea ei, ci printr-un soi de îmbucătăţire a părţilor componente şi distribuirea lor constructivă pe suprafaţa tabloului. În chip ciudat, s-ar părea însă că vrea, cu toate acestea, să păstreze aparenţa materialităţii. Picasso nu se sperie de niciun mijloc şi dacă în problema purei forme grafice îl stânjeneşte culoarea, atunci o aruncă peste bord şi pictează un tablou în brun şi alb. Tocmai aceste probleme constituie principala forţă a lui Picasso. Matisse, culoarea. Picasso, forma. Două îndrumări de seamă spre un ţel de seamă” (Kandinsky).

*

Ajungem a stăpâni ori neutraliza o seamă de lucruri prin simplul fapt că le descoperim existenţa.

*

Uneori ai simţământul de a te pierde în tine însuţi precum într-un oraş cu străzi necunoscute, însă chiar dacă nu găseşti o anumită stradă, îţi dai seama spre liniştea ta că te afli în cuprinsul aceluiaşi oraş.

*

La un local: „E dulcică rău duduia asta. O cunosc. Se manifestă ca un suflet bun, din lehamite”.

*

Se întâmplă uneori să începi „a simpatiza” o persoană cu care n-ai schimbat nicio vorbă, despre care nu ştii nimic, doar pentru că o întâlneşti frecvent pe stradă. Seducţia repetiţiei.