În 1643 vedea lumina tiparului la Iaşi prima lucrare scrisă în limba română «Cazania lui Varlaam» («Carte românească de învăţătură»). Aproape 400 de ani mai târziu, la 17 noiembrie 2022, aceasta este scoasă la licitaţie, în cadrul unui eveniment dedicat cărţilor şi manuscriselor de colecţie, iar preţul de pornire a fost stabilit la 5.000 de euro. «Cazania lui Varlaam», ştiută doar în câteva exemplare, o apariţie extrem de rară în piaţa românească de carte, reprezintă un monument-reper de civilizaţie românească şi, deopotrivă, o operă de artă, se arată într-un comunicat transmis de Galeriile Artmark (Click, 2022).
*
La urma urmei nu poţi fi satisfăcut de un actor care îţi refuză orice moment de empatie.
*
Uitarea, din păcate, e aleatorie.
*
O tăcere aidoma unei ape limpezi, o tăcere aidoma unei ape tulburi.
*
Tip de actor posedând un avantaj: nu face nici un efort pentru a-şi înscena infatuarea, deoarece aceasta reprezintă naturalul ireductibil al persoanei sale, şi un dezavantaj: e incapabil a întruchipa modestia. Ni i-am putea oare imagina modeşti pe Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Dem Rădulescu? Pe Amza Pellea, cred că da.
*
Romanul lui Goncearov (Oblomov) este poate mai puţin o frescă a sufletului rus, după cum îl prezenta, în mod patetic, Lenin, şi mai degrabă o premoniţie adresată întregii omeniri, o literatură nu de divertisment, ci de avertisment. Marea literatură este aceea pe care o citim şi o recitim pentru că pune în lumină evenimente pe care să le anunţe, mult timp după publicare. Există cel puţin două literaturi ruse, una a rezistenţei în faţa opresiunii, Boris Pasternak, Vasili Grossman, Varlam Şalamov, Aleksandr Soljeniţîn, Svetlana Aleksievici, cealaltă, a disperării şi fatalismului, cele două opunându-se una alteia. Pe de o parte, ni se oferă exemple de neegalat de curaj în faţa abominaţiei, pe de alta, de resemnare în faţa sorţii şi chiar de un soi de atracţie pentru servitudine (şi doar geniul unui Dostoievski a reuşit să le îmbine, în mod egal) (Pascal Bruckner).
*
Scriptor. Vrând-nevrând, martor al lumii, vrând-nevrând, martor al propriei fiinţe.
*
Condiţie. Pentru a scrie o bună poezie absurdă, se cuvine a fi în prealabil lucid. Absurdul, un produs de lux al inteligenţei.
*
Sărăcia constă în a te simţi sărac (Ralph Waldo Emerson).
*
Lucrurile a căror complexitate se descoperă la un moment dat sunt cu atât mai impresionante, cu cât iniţial păreau uimitor de simple.
*
Bucuria creatorului în faţa unei pagini proprii izbutite care îi dă simţământul unui factor care-l transcende, similisacral.
*
Baudelaire. Posteritatea sa «considerabilă». Oh, posteritate a mea! Verlaine, Rimbaud, Mallarmé Huysmans. Comparaţi-l cu Hugo, al cărui rival real şi victorios a fost. Acestea sunt fapte. Poeme care se pot reciti. El a avut tot atâta putere asupra oamenilor de spirit, pentru a fi recitit şi ştiut pe dinafară, câtă fascinaţie a avut Musset asupra inteligenţelor inferioare. Baudelaire a introdus inteligenţa în poezia pură (Valéry).
*
Senectute. Spiritul scriptorului mişcându-se aidoma unui arătător pe un cadran de ceas. În raport cu eternitatea, aidoma unui joc naiv.
*
A.E.: Odată realizat, un text satisfăcător moare, devine o preţioasă mumie. Pentru a-ţi continua scrisul se cuvine a te deschide unei alte experienţe, a risca în nădejdea unui nou final, a unei alte mumificări, dacă e posibil mai impozante.
*
Aşa cum armata rusă nu se descurcă deloc în faţa apărării ucrainiene, şi propaganda putinistă a început să se încurce în cuvinte: după ce a numit agresiunea militară împotriva Ucrainei «operaţiune militară specială» cu scop de «denazificare», iar acum, mai nou, văd că-i zice «război parţial civil». Când îi va zice «război pierdut, ne cerem iertare», va fi semn că ceva s-a schimbat cu adevărat. Aşadar, staţi cu ochii pe cuvinte (Dilema veche, 2022).
*
Caută trecutul astfel cum un ogar caută urma vânatului.