Recunoaşte erorile sale, dar mai dificil păcatele sale. Ultimele pot fi mai greu sesizabile decât cele dintâi. „Nimic nu se săvârşeşte mai cu uşurinţă şi nu se înţelege mai greu decât păcatul” (Ilie Miniatis).

*

Seria micilor decepţii aşteptând obediente una majoră pe care s-o urmeze şi care nu va întârzia să apară.

*

„Sufletul unui om să facă parte din întreg universul propriului lui corp. Sufletul să aibă cu universul aceeaşi relaţie ca cea a unui colecţionar cu colecţia sa, aceeaşi cu a unuia dintre soldaţii care mureau strigând lui Napoleon: «Trăiască împăratul!» Sufletul se transportă în afara propriului corp, în altceva. Să se transporte atunci în întreg universul. Să se identifice cu universul întreg. Tot ceea ce e mai puţin ca universul e supus suferinţei. (…) Dacă universul e sufletul meu ca un alt trup, moartea mea nu are pentru mine mai multă importanţă decât moartea unui necunoscut. La fel suferinţele mele” (Simone Weil).

*

Orizontul: un vis în condiţie naturală.

*

Inspiraţia clipei, dubiile orei, capitularea zilei.

*

Şi dacă spaima ne include în ceea ce nu suntem încă, speranţa să fie o returnare a ceea ce am fost cândva?

*

Scriptor la senectute. Punctele muşcându-l, copleşindu-l cum un roi de albine.

*

Senectute. Fiinţa cedează asemenea unui arc după ce s-a tras cu el. Dar aşteaptă până la final să i se ofere o nouă săgeată.

*

În secolul trecut unii locuitori ai Africii care aveau prilejul de-a călători pe calea ferată păstrau biletele de tren ca pe nişte amulete.

*

„Continuu lectura jurnalului indian al lui Romain Rolland, mai mult ca să văd cum a trecut acest pacifist de la gandhism la comunism decât pentru interesul intrinsec al textului. Şi aflu acest lucru pur şi simplu extraordinar: R. nu ştia absolut deloc englezeşte; sora lui îi citea şi-i traducea cărţile lui Vivekananda, studiile critice şi biografice despre Ramakrishna, textele şi scrisorile lui Gandhi etc. Şi în această ignoranţă totală – a ţării, a istoriei şi a limbilor Indiei, şi chiar a englezei – Romain Rolland a scris cele patru volume despre Gandhi, Ramakrihsna şi Vivekananda!... Este, cred, un caz unic în istoria culturii moderne” (Mircea Eliade).

*

Animalele nu par a avea conştiinţa punitivă a dispariţiei lor. Să fie izbăvite din capul locului? Să reconstituie legătura iniţială a lumii cu Paradisul? Teologul pe care l-am întrebat ezita a-şi spune părerea.

*

Destin. A urcat fără a mai putea coborî, a coborât fără a mai fi urcat anterior.

*

Senectute. Simţul critic amorţindu-ţi uneori cum o mână sau un picior când stai într-o poziţie incomodă.

*

Fiinţe aidoma apelor care, evaporându-se, renasc în cer.

*

„Orice război este o înfrângere” (Papa Francisc).

*

Calităţile sunt sociabile. Limitelor nu le face plăcere a se însuma.

*

„Dracula şi Frankenstein sunt zebre literare care stăpânesc ţinuturi mai vechi decât ei: castele în ruină, Transilvania, Alpii, laboratoare ale credinţei apocrife în desfăşurare, sate-sanctuare ale credinţei milenare… De la legendele populare la memoria obârşiilor. Europa devine avanscena literaturii fantastice. America? Nici vorbă… Mă refer la America de limbă engleză, protestantă, puritană – America de Nord. Hawthorne se plânge de absenţa desăvârşită a misterului într-o ţară fără nimic altceva decât «o prosperitate comună şi curentă», într-o ţară «fără umbră şi fără vechime». Cât de departe trebuie să meargă cu născocirile un mare scriitor pentru a descoperi misterul în această lume prosperă şi comună?” (Carlos Fuentes).

*

Senectute. Ţi-ai atins ţelul, dar care a fost oare acela?

*

Metafora: o privire aruncată asupra realului dintr-o zonă ideală.

*

Creaţia: un sacrificiu în sine precum orice ascensiune spirituală. Mai puţin vizibil în cazul unei cariere glorioase. În rest…

*

A.E.: „Alegeri într-un mediu scriitoricesc. Cele mai numeroase voturi se îndreaptă ori spre X care e considerat cel mai valoros, ori spre Y care e considerat cel mai «inofensiv»”.