Esteticul: un magnet care atrage alte valori spre a le putea acorda propria sa condiţie. Într-un fel a le adopta sau, cum scria cineva mai cutezător, „a le naşte încă o dată din propria-i coastă.”

*

Scriptor. Elan care există în lucruri, elan care există în afara lor. Mirabila coincidenţă a celor două într-un text.

*

Viciul la care ne îndeamnă lectura: pastişa. Crima la care ne îndeamnă lectura: plagiatul.

*

„Zilnic mă chinuie Materia. Sensibilitatea mea e ca o flacără în vânt. Trec pe stradă şi văd feţele oamenilor, dar nu expresia pe care ele o au cu adevărat, ci expresia pe care ar avea-o faţă de mine dacă mi-ar cunoaşte viaţa, dacă ar şti cine sunt eu, dacă aş purta, vizibil, în gesturi şi pe faţă, ridicola şi timida anormalitate a sufletului meu. În ochii lor care nu se uită la mine, eu bănuiesc batjocura (pe care o găsesc normală) la adresa excepţiei lipsite de eleganţă reprezentate de mine însumi, într-o lume de oameni care acţionează şi se bucură” (Fernando Pessoa).

*

X reacţionează la neîmplinirea de care are parte prin melancolie, Y prin cinism. Consideraţia sporită de care beneficiază secundul.

*

Un moment „bun” se uită mai lesne decât unul „rău”. Răul se înscrie în memorie cu o sumbră autoritate. O sancţiune pe care fiinţa umană o suportă pentru condiţia sa pecabilă.

*

Evoluţie. X, în tinereţe „şmecher”, la maturitate ipocrit, la senectute cinic. Cunoscându-l la ultima vârstă, pe celelalte le-ai fi putut deduce.

*

Scriptor. La uşa creaţiei precum un câine care scânceşte, precum o pisică ce-o zgârie cu ghearele.

*

„Pedeapsa mincinosului constă nu în faptul că nu este crezut, ci în faptul că el nu poate crede pe nimeni” (G. B. Shaw).

*

Pentru un actor creaţia e o întrupare la îndemână. Un soi de miracol artificial.

*

Un pitoresc al inteligenţei ornate cu propoziţii apoftegmatice aidoma unor inele, brăţări.

*

„Vezi, există numai două categorii de fiinţe: mărinimoase şi ceilalţi; am ajuns la o vârstă la care trebuie să te hotărăşti o dată pentru totdeauna pe cine vrei să iubeşti şi pe cine să dispreţuieşti, să te mărgineşti la cei pe care-i iubeşti şi să nu-i mai părăseşti până la moarte, ca să repari timpul pe care l-ai irosit cu ceilalţi” (Proust).

*

Scriptor. Conştiinţă tulburată şi totodată sedusă de inexprimal cum de un risc al autenticităţii.

*

Un vis care se coace aidoma unui fruct între ramurile pomului. Câteodată rămâne necopt.

*

„Un gând devine liric dacă se spune pe jumătate şi apoi se suspendă” (Blaga).