„N-aş vrea să se instaureze o opoziţie netă între cei care cread într-un Dumnezeu transcendent şi cei care nu cred într-un principiu supraindividual. Aş vrea să amintesc faptul că marea carte a lui Spinoza, care începe cu o definire a lui Dumnezeu drept propria sa cauză, era intitulată chiar Etica. E drept că această divinitate spinoziană, ştim prea bine, nu este nici transcendentă, nici personală: şi totuşi, chiar din viziunea unei infinite şi unice substanţe cosmice în care vom fi reabsorbiţi într-o zi se poate naşte o viziune a toleranţei şi a bunăvoinţei, tocmai pentru că echilibrul şi armonia substanţei unice ne priveşte pe toţi” (Umberto Eco).

*

Vis. Se făcea că erai fără cap. Despovărat, te mişcai ca şi cum ai pluti de la un capăt al odăii la altul, ca şi cum ai măsura spaţiul spre a te convinge de existenţa lui.

*

Sufletul aproape fizic, precum un picior care te doare şi-ţi „trece”.

*

Inspiraţia: un vis impersonal.

*

„Nu înţelegem bine viaţa afectivă a aproapelui dacă nu o vedem contrastând cu linia altei vieţi posibile a lui, cea care se obţine eliminând intervenţia deformatoare a hazardului. Straniei condiţii umane i se datorează faptul că orice viaţă ar fi putut fi diferită de ceea ce a fost” (Ortega y Gasset).

*

A.E.: „Îţi aparţii în fond ţie însuţi sau lumii? Depinde de felul în care te priveşte lumea”.

*

Senectute. Ai în faţă zdrenţele vieţii. Însă unele dintre ele conservă porţiuni de franjuri delicaţi pe care continui a-i privi visător.

*

Reamintindu-mi-l pe Cornel Rocsin, cel mai apropiat prieten al adolescenţei mele, plecat din această lume la 18 ani, rămas şi cel mai de seamă prieten pe care mi-a fost dat a-l avea. Întreaga sa viaţă netrăită precum o virtualitate în absolut. Transcendenţa l-a primit cu o deschidere timpurie. Chipul său mi-a rămas în memorie drept purtător al unei raze sacrale. Nu cumva soarta sa a reprezentat un semn pentru ce va urma?

*

Un fapt care-ţi părea grav odinioară îţi inspiră acum doar melancolie. Un fapt care-ţi părea oarecare ţi se înfăţişează acum de o gravitate pe care n-o realizai. Surprize în timp ale introspecţiei.

*

Scriptor. Inteligent când nu izbuteşte a cădea în naivitatea sublimă a inspiraţiei.

*

„Aflăm dintr-o ştire că un bărbat de 85 de ani din Mississippi întâlneşte o tânără de 24 de ani la o benzinărie şi se căsătoreşte cu ea. Cuplul susţine că s-ar fi îndrăgostit pe loc, au planuri de familie şi au colecţionat milioane de reacţii pe social media. În fine, într-o lume în care oamenii preferă Netflix-ul în detrimentul pasiunii, 61 de ani diferenţă nu înseamnă mare lucru” (Dilema veche, 2024).

*

A.E.: „Timpul, colega, se mişcă totdeauna mai repede decât tine, aidoma unei maşini care-ţi trece prin faţă chiar în clipa în care te pregăteai să traversezi strada.”

*

Inspiraţie. Activitate esenţială coincidentă cu o clipă de mirabilă oprire.

*

„Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată – poate în singura realitate adevărată” (Brâncuşi).

*

Ironia galică specifică menită pesemne a tempera patetismul galic, specific la rândul său.

*

A.E.: „O producţie literară are şansa de a rămâne atunci când în spatele său se profilează un Destin. În rest, divertismente”.

*

„Ultimul film al lui Tarkovski – Sacrificiul –, de pildă, nu făcea aluzie la rugăciune; era făcut în stare de rugăciune. Rugăciunea, pentru mine – spunea Tarkovski – este felul, putinţa de a-L simţi pe Dumnezeu, de a te ruga Lui şi în afară de intrarea în biserică. E ceea ce spun şi călugării pustiei: un călugăr care se roagă numai când se roagă, acel călugăr nu se roagă deloc” (André Scrima).

*

Te închizi în truda propriului tău scris ca într-o celulă prevăzută însă cu o ferestruică prin care poţi arunca priviri spre înalt. Cu inima strânsă, observi diversele dispoziţii celeste.

*

A.E.: „Merită apreciată sinceritatea lui X, autor cu funcţii, care-şi dă lesne în vileag tarele de caracter. Y, cel deocamdată fără, grăbindu-se a-l imita anticipativ”.

*

Amintirea aidoma unui mic animal neajutorat care, cuprins de spaima lumii, caută un ascunziș.