Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     
 Articole
 Evenimente
 Premii

Magia unei zile (3)

        de Gheorghe Grigurcu

„Sunt unele păcate de natură degradantă dar subtilă, care ar aduce cu păcatul celui ce s-ar privi în oglindă, prin gând” (Monseniorul Vladimir Ghika).
*
A.E.: „A crede în Dumnezeu nu constituie oare forma cea mai constrictivă de a crede în tine însuţi?”
*
„Un avantaj al călătoriilor în ţinuturi noi este depăşirea prevestirii rele. Locurile noi nu se încadrează în înţelesuri vechi. Pentru o clipă simţi că te deschizi cu adevărat. Propria-ţi viaţă şi toate poveştile trecute, totul plin ochi, sufocat de înţeles, rămâne deodată în urma ta, de parcă ai fi dat-o cuiva în păstrare şi în timp ce ea zace acolo liniştită se petrec o serie de lucruri nedesluşite: noul” (Elias Canetti).
*
Senectutea înclină frecvent spre o simplificare a spiritului corespondentă simplificării fiinţei fizice. În defavoarea sau în favoarea spiritului?
*
Ironia specific galică menită pesemne a tempera patetismul galic, specific la rândul său.
*
„Omul, un animal complicat, mincinos, artificial şi impenetrabil, înfricoşător pentru celelalte animale nu atât prin forţă, cât prin viclenie şi isteţime, a inventat conştiinţa curată spre a se bucura în fine de simplitatea sufletului său; iar întreaga morală este o prelungită şi îndrăzneaţă falsificare, graţie căreia contemplarea sufletului poate deveni cu adevărat sursa desfătării noastre. Din acest punct de vedere, în conceptul de  «artă» îşi găsesc locul, pesemne, mult mai multe lucruri decât se crede îndeobşte” (Nietzsche).
*
Visuri scurgându-se în absolut cum râurile în mare.
*
O laudă excesivă, caricaturală fiind, poate deveni mai defavorabilă persoanei căreia i se aplică decât o contestaţie.
*
„În realitate, poetul e întotdeauna mic şi mai slab decât media în societate. De aceea el simte greul existenţei pământeşti cu mai mare intensitate, mai puternic decât orice alt om. Căutarea sa este pentru el personal un ţipăt” (Kafka).
*
A.E.: „De câte ori să ne mai dăm seama? Persoanele cu funcţii nu întârzie a-şi manifesta disfuncţii ale comportamentului. O funcţie să fie, disfuncţia vine fără nici o dificultate.”
*
Senectute. Întâlneşti acum în ţară statui cu care ai stat de vorbă: Blaga, Arghezi, Corneliu Coposu…
*
Se cuvine să-ţi aminteşti. Ce? Orice.
*
„Vanitatea până la urmă, aidoma unui joc de noroc” (S. J. Lec).
*
A.E.: „A fi scriptor înseamnă a trăi dezamăgirea vieţii.” Şi amăgirea în ce constă? „În propriul ei text.”
*
Cu un prieten poţi sta de vorbă interminabil, cu un amic apar momente în care nu mai aveţi ce să vă spuneţi.  
*
„Starea de nesiguranţă, de căutare oarbă durează. Se iveşte din nou problema pusă de atâtea ori: nu-ţi dai seama că trăieşti deoarece cauţi tema cea nouă şi treci peste zile şi peste lucruri năuc. Când vei fi reînceput să scrii, te vei gândi numai la scris. Atunci, când mai trăieşti? când mai atingi fondul lucrurilor? Eşti mereu distras de munca ta. Vei ajunge la capătul zilelor tale fără să-ţi dai seama de asta.” (Cesare Pavese).
*
Cauţi răspunsuri, dar le primeşti la alte întrebări decât cele pe care le-ai pus.
*
Visul nocturn: „o transcendenţă popular㔠(dintr-un film).
*
Scrii productiv despre un autor dacă presupui că acesta te va citi empatic. Vai de situaţia opusă! Cu justeţe afirma Jünger că n-ar trebui să scrii despre un autor care te-a dezamăgit ca persoană.   
© 2007 Revista Ramuri