Cinismul smerit al unor metafore (3)

Scriptor. Excesul activităţii devenind o oboseală activă, în stare a devia, deforma, anula activitatea în cauză. Circumstanţă în care spiritul autocritic se retrage.

*

„Sinceritatea e de argint, iubirea e de aur”. (Proverb bulgar).

*

Senectute. Toate scadenţele pot fi triste. Cele mai triste sunt cele care devin confuze.

*

Marx vaticinând? Iată un text al său din 1857: „Influenţa covârşitoare a Rusiei a luat prin surprindere Europa în diferite epoci şi apoi a speriat popoarele din Occident, care au acceptat-o ca pe o fatalitate şi n-au reacţionat decât sporadic. Dar vedem că, alături de fascinaţia pe care o exercită renaşte mereu un scepticism ce-o însoţeşte ca o umbră, amestecând nota uşuratică şi ironică cu strigătele popoarelor aflate în suferinţă, bătându-şi joc de însăşi măreţia puterii sale ca de un actor prost care vrea să-ţi ia ochii şi să te înşele. Alte imperii au stârnit, în copilăria lor, îndoieli asemănătoare. Rusia însă a devenit un colos, fără să le fi risipit. Ea oferă istoriei exemplul unic al unui imens imperiu care, chiar şi după realizări (mai ales culturale) de anvergură, continuă să se recomande drept hiper-legitim, dar mai ales pe bază de ideologie şi orgoliu, decât pe bază de fapte respectabile.”

*

A trăi în copilărie precum într-un mit. În jur lucruri imponderabile, vorbele cele mai simple precum parola unui mister, existenţa însăşi nu altminteri decât un văzduh străbătut de adieri magice pe care-l respirăm.

*

A.E.: „Admite, colega. Acum când ai devenit aproape nonagenar, cei de şaizeci-şaptezeci de ani nu-ţi par nişte tineri? Comedia vârstelor.”

*

Când eşti mai odihnit, eşti mai îngăduitor cu tine însuţi, fiind mai îngăduitor cu tine însuţi, eşti mai îngăduitor şi cu Celălalt.

*

„Aşadar, ca să arate că lumea este o operă de artă, Dumnezeu a pus-o înaintea tuturor ca să fie privită şi contemplată şi spre a face cunoscută înţelepciunea creatorului ei.” (Sf. Vasile cel Mare).

*

Senectute. Coşmarul e acel vis torturant pe care, trezindu-te, îţi vine să-l disociezi îndată de real. Se întâmplă însă ca şi după câteva ore o senzaţie a blasfemicei imprecizii să persiste.

*

A scrie înseamnă a te angaja într-o luptă. Cu cine, cu ce? Prevalent cu imaginile şi convenţiile curente, cu percepţiile şi emoţiile în expresie comună, aşadar iniţial cu tine însuţi ca factor social.

*

Invidia: o pasiune de sine neomologată.

*

„O femeie din Marea Britanie a devenit cea mai în vârstă persoană din lume. Are 115 ani şi 252 de zile. Ethel Caterham locuieşte într-un azil de bătrâni din Nilghtwater. Doamna Caterham s-a născut pe 21 august 1909 şi este ultimul supus supravieţuitor al lui Eduard al VII-lea. Ea a spus că secretul longevităţii sale este «să nu mă cert niciodată cu nimeni, să ascult şi să fac ce-mi place». Filosofie simplă şi de cursă lungă, se pare.” (Dilema, 2025).

*

„Durerea îşi aparţine cât mai mult sieşi. Plăcerea îşi asociază mereu ceva sau pe cineva.” (Monseniorul Vladimir Ghika).

*

Oricât ai dori, inspiraţia nu e un act voliţional, ci unul natural cum ivirea unei flori.

*

Un om politic ucrainian rostindu-se cu tristeţe: „Biden era un om de mătase, Trump e unul de şmirghel.”

*

Un prieten ar dori să semene cu tine, dar cum să presupunem aşa ceva la un amic?

*

Scriptor. Ponderea umbrei imaginare pe care o tragi după tine aidoma unui obiect.