| Articole |
| Versiunea PDF |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Gheorghe GrigurcuComparaţie Asemenea unui joc de cuburi colorate ţi se compune viaţa e-aproape terminat desenul ei şi nu te mai saturi să-l priveşti un porumbel uimitor de alb ciuguleşte mei din palmele noastre apoi ne invită la cină unde ne oferă drept hrană propriul său trup. Soluţie Nu ai ce face cu clipocitul canalelor cu freamătul frunzarelor brune cu răsuflarea de bestii blînde a vechilor acoperişuri cu duminicile care-aleargă aidoma unor picioare goale pe pajişti le-nveleşti în hîrtie. Iubirea Atît de comodă iubirea întinsă pe şezlong potopită de Soare cu-n moale nimb de efemeride în jurul sînilor carne pe carne cum aurul pe strălucirea sa dar n-o poţi chema nici ea nu te cheamă doar ştii că există că-i palpită inima asemenea ţie că-i o ţesătură din fire de sînge şi nestemate străină-n splendida-i lene fierbinte atît ţi-e dat să ştii că există în vecii vecilor. Articulaţia trestiei Articulaţia trestiei vastă cît o piaţă publică în gîtlejul păsărilor un sunet de cioburi de faianţă craniul tău încheiat cu nasturi. Constatare Nu ne mai locuieşte nimeni case goale de închiriat la marginea visului a somnului pe care visul încearcă zadarnic a-l povesti. Peisaj Trebăluieşte prin Parc un copac cu şorţ un trecător se urcă-n ceruri contemplă acolo o singură clipă după care o uită în zare peste Jiu o coamă de lebede. Înger Înger care zboară cu aripi împrumutate cum haine pentru miri. Zid clujean Din nou acest zid umed şi roşu cum o gură acest zid totuşi vechi în care stau răsucite strîns cîteva veacuri cum un nod gordian acest zid aidoma unui somnifer pe care-l înghite seară de seară oraşul insomniac. Mişcare Mişti comparaţia încolo şi-ncoace cu stîngăcie şi cu năduf ca pe-o roabă care mereu rămîne goală. Amintirea Amintirea cum o armă ce-n răstimpuri se descarcă singură. Recapitulare Botul frigului pasional miroase luminile vărsatul de vînt al imaginaţiei o disperare care bîrfeşte toate celelalte disperări un ochi spart cum un pahar turme dezbrăcîndu-se de mîngîierile noastre o iubire ascunsă într-un proverb somnul pătrunzînd în visul textului picături de sînge fertile cum boabele de grîu evenimentul admirînd mulţimea ce i-a dat naştere o mînă-ntinsă care cerşeşte Forma. Imperfecţiune Eşti imperfect fiindcă crezi şi speri fiindcă te afli astfel în afara fiinţei tale şi nu-ţi dai seama cînd reintri-ntr-însa. În zori Un ghem de lumină o vigilenţă confuză care unifică lucrurile şi lasă pe dinafară doar visele lor despre alte lucruri care încă n-au prins fiinţă. În vie Strugurele un ciorchin de ochi ce te privesc ca şi cum n-ai exista. La mare Tinereţea ploii primăvăratice căzînd pe-mbătrînirea mării strălucirea ei cum o lampă orbitoare implacabilă dezvăluindu-i ridurile. Semn de carte Şi cum s-au gătit noile părăsiri cum s-au parfumat cum s-au dichisit cu-ngîndurate străluciri ai zice nişte cocote. Peisaj Libelulele aspiră la libertatea de-a gesticula a muntelui aurul crescînd în fluturi ca-n pămînt perlele pline de prînzuri copioase ochiul care cîntă la pian mişcările tale prăbuşindu-se aidoma petalelor într-un pahar drapelele se dezgheaţă cum peştii congelaţi sacrificaţii răsfoind cu-nfrigurare colţurile caselor. Peisaj Aerul strigă ceva aerului nu se aude rîul cum o cămaşă descheiată norul ţi se topeşte în gură cum o bomboană un zeu ca o bătătură în palmă. Dificultate Îşi lucrează minuţios amintirea aşa cum un giuvaergiu ar desăvîrşi o bijuterie dar în faţa lui stă vara obsedanta vară precum o halcă de carne proaspăt tranşată la abator. Contemplaţie Contempli şi nu te mai saturi aceste cristale pline de peşti aceste ziduri pline de privighetori aceste cărţi pline de cîrtiţe ce se străduiesc laolaltă peşti privighetori şi cîrtiţe să ajungă pînă la tine. Despre lucruri Lucrurile mici se-ascund în cele mari lucrurile mari se-ascund în cele mici fiecare tremurînd de spaima celorlalte. Un soi de ÎngeriÎngeri parfumaţi cu lavandă dădeau tîrcoale mansardelor kafkiene fîlfîiau des se-ndrăgosteau de zidurile pline de graffiti sărutau gardurile cu şipci verzi de mucegai şi ne uitau îndată absorbiţi de obiectele-adorate Îngeri cum umbrele obiectelor. Dimineaţă A pîinii stranie înfăţişare mereu parcă plină de căinţă gloanţe de gheaţă înfipte odinioară-n pereţi fără a se mai putea vreodată topi o libelulă intrînd pe fereastră răsfăţîndu-se cum o majusculă-a văzduhului o cană de apă ostenită umflată cum piciorul unui bătrîn după un drum lung. Tv. Învelit în ecran ca-ntr-un scris îţi vezi imaginea cum moţăie cum se trezeşte într-o altă imagine niciodată în sine. Spaimele Cum se caţără pe perete spaimele asemenea unor umbre diforme spaimele avînd acelaşi grai cu fiinţa ta aceeaşi inimă de jăratic dar fără să te mai caute satisfăcute de ele însele aidoma artei pure. Privelişte Priveşti prin creierul tău de sticlă şi vezi amiezile scurgîndu-se vezi unghiurile din care furtuna ne ocheşte mereu dar nu trage încă şi către seară astrul ce patrulează deasupra casei tale din ce în ce mai asemănător cu un cuvînt. O zi de furtună S-a ridicat în picioare furtuna urbană fără să se observe fără s-o observe chiar nimeni cum sclipeşte intercalînd Soarele între gemetele sale ca şi cum un alt geamăt ar fi între umbroasele sale arcuri de apă orbitoarea lui dicţie ca şi cum i-ar îngîna înţelesul proptindu-se-n vitrine de altădată. Poezia Şi pînă la urmă această stranie îndemînare a neputincioasei puteri artificială viaţă cu temă dată întuneric închiriat tropi ce se-ncheie cum nasturii suflet fierbînd cum un ceai abis pipăit cu piciorul ca să lepezi ceea ce e de lepădat ca să faci ce poţi face în numele altuia căci Domnul e Celălalt transformat în tine. Cotidiană Încheieturile mîinii drepte la mîna stîngă cum s-au amestecat ochii cu valurile mici ale Jiului nimic nu e fără noimă-n jucăuşul Purgatoriu-al străzii şi fiecare ins trece prin sine însuşi resignat cuviincios cu cravată şi servietă sub braţ ca şi cum nu s-ar recunoaşte. Limbajele Limbajele se separă cum untdelemnul de apă fiecare există în sine fiecare vrea să alcătuiască o carte o Carte care să le conţină pe toate celelalte dar ezită încă şi se pîndesc se pîrăsc unul pe altul şi aidoma unor vecini pizmaşi ajung să nu-şi vorbească ani de zile. |