| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Gheorghe GrigurcuEi folosesc Ei folosesc stilul cum o ceaţă îneacă articulaţiile frazei cu bere îndeasă vîrtos tropii în rucsac lasă cezurile pe tejghea în locul pourboirului apoi ies afară să-ntoarcă strada în plină amiază spre chipul lor cum o apă motorizată. De-un mic exemplu De-un mic exemplu ai nevoie de unul insignifiant care să-ţi îngăduie să treci prin toamna asta icnind în culori asortate (încrederea pe braţ cum o haină pe care-o scoţi cînd e prea cald afară un miros stătut cum geamul unui magazin tot mai nuanţate mai palide culorile presimţind libertatea) amintindu-ţi amărăciuni cum degete lipicioase după prînz răsfoind hîrtii în care s-au înecat gesturi ca-n apă. Gilortul Migala curgătoare-a rîului mult ne-ar putea bucura sălcii şi vrăbii trestii şi nudişti cu aparate de filmat o urmăresc asiduu dar cum să ţi-o însuşeşti răpind-o obştii? dar cum să renunţi la ea lăsînd-o obştii? Budism Ostatic al fumului acest chip care (nu ştiu de ce) rîde-ntr-una aşa că nu-i mai rămîne timp să mai geamă deşi ar fi vrut nespus şi se-ncumetă pe deasupra să contemple unghiurile priveliştii în care nu se găseşte nimic unghiurile-n sine. Pasărea măiastră De la o vreme stă doar pe cuibul duratei cloceşte dar din ouăle ei nu ies pui ci doar alte ouă pe care măiastra e gata (aşa se zice) să le clocească la nesfîrşit. Contează Contează doar prima propoziţie primul cuvînt prima literă între-aceste jucării care există doar fiindcă nu-şi văd figura proprie apoi desigur miresmele lăbărţate deşucheate atîrnate cum perdelele zgomotele care pun umărul să te-ajute ici colo la treburile zilnice şi fără-ndoială degetele tale cu care-ndrepţi cavalereşte firele ploii le redai verticalitatea. Vorbesc prin semne Vorbesc prin semne aidoma surdomuţilor aceste suflete de carne şi sînge care se-mpiedică de ele însele apelează uneori la cercul îndatoritor al unui gînd atît de strîmt încît nu pot trece prin ele şi resemnate (resentimentare, uluite, năuce?) se strecoară unul prin celălalt aproape fără pauză. Cum să deosebeşti Doamne Cum să deosebeşti Doamne adevărul de păcat cum să-ntorci norul pe cealaltă parte ca pe-o clătită-n tigaie cum să striveşti umbra arzătoare aidoma unui muc de ţigară cum să-ţi scuipi tremurul spaimei ca pe-o flegmă cum să aduni ceea ce e deja adunat cum să aduci nopţile-napoi în zilele din care au ţîşnit atît de neprevăzătoare cum să aperi noima de sine însăşi cum să deosebeşti Doamne adevărul de păcat? Sarea dimineţii Sarea dimineţii pe arbori pe gazon pe garduri pe lumini industriale pe zgomote de autobuz şi pe sprîncene pe iezere pe cefe pe ziare pe stîlpi pe polonice pe prinsori pe plicuri pe tunsori pe mingi pe blugi pe-afişe şi pe pozne pe gemete pe fructe pe rigori pretutindeni sarea dimineţii cu benevolenţă răspîndită dar - curiozitate - solniţele cerului sunt tot mai pline. Ianuarie Un ochi zgribulit se cuibărise-n celălalt ochi mîna dreaptă nu mai avea putere să caute mîna stîngă piciorul stîng se mişca şi-n locul piciorului drept gerul ascuţea cuţitele lumii. Mărfuri O cutie aici o cutie dincolo de-asemănările noastre atît de dorite podurile de peste rîu în pachetul de ţigări ieftine rafturile aproape golite de havuzuri şi zefiri bucălaţi un trafic prin sînge negru cum un dulap şi ţi se năzare că stai pe loc că nu există nici un rost în devotamentul mărfurilor care se izbesc una de alta ca-ntr-un tangaj sau ca-n acele îndrăzneţe texte scrise direct pe sunetul pe care-l absorb instantaneu în timp ce epiloguri de roman ard aidoma unor becuri aprinse-n plină zi (magazinul cum o frază rostită cu voce tare). Vesperală Steaua Polară prinsă în menghina aburului din ţeava de eşapament a maşinii vecinului de bloc. Şi cum ar fi Şi cum ar fi doar să aştepţi să taci să taci să aştepţi să scorneşti apoi Cuvîntul despre marginea marginii (nici o noţiune nu doarme mai mult decît alta nici un vis nu trezeşte un alt vis) Cuvîntul lipit pe propriul său elan cum un timbru pe-un plic şi dintr-o dată se dă la o parte fiinţa din faţa Cuvîntului cum din faţa unui vehicul în viteză. Pointilism Scuturi o suprafaţă de puncte aşa cum ai scutura o umbrelă plină de picături de ploaie. Dilemă Nu văd nimic fir-ar să fie nici înainte nici înapoi e-o noapte-a cărnii ce se-nveleşte cu noaptea cosmică dar scripeţii ulmului înalţă luna cu-o palmă mai sus acum văd mai multe decît s-ar cuveni.
Crepuscul Şi nici un exerciţiu nu e îndestulător spre-a trece dincolo de ceea ce e adevărat ori să rămînă mult în urmă spre-a merita să fie luat în seamă pe deal se-ngroaşă sîngele cum în venele unui bătrîn şi asta de la sine. Totul Totul ne lipseşte dacă ne gîndim bine dar acest Tot e-atît de stîngaci încît nu se lasă uşor nici măcar împărţit în bucăţi nefiind sigur că bucăţile vor cuprinde-ndestulătoare spaimă că vor tremura îndeajuns. Cuţa Liniştea încordată a cîinelui drag cum a apei iazului teama lui veselă veselia lui temătoare tresar şi-acum în răstimpuri aidoma filamentului unui bec aprins norii care-i ard sub piele. Dimineaţă Această armură goală cum noaptea care nu mai slujeşte la nimic (negoţul pieilor nopţii e totuşi înfloritor) în timp ce frazele umede de sudoare se-ntind alene în pat aidoma unor mîini unor picioare ce abia se trezesc în timp ce fruntea ah fruntea princiară pune capăt lunecării în gol (uitînd de sine uită golul). Stradală Tînărul suplu locvace de cîteva clipe urcat pe capota unui Audi nou-nouţ ca pe-un soclu vrea să spună ceva dar nu izbuteşte gesticulează congestionat şi se-ngraşă văzînd cu ochii cînd se dă jos e deja obez. Poetică Ce să facem cu ideile în poem se întreba John Ashbery ne întoarcem la ele ca la soţii, părăsind-o pe amanta pe care-o dorim? ah de-ar fi atît de uşor să te întorci la soţii să te întorci la idei atunci cînd experienţa te-ndeamnă să chemi pur şi simplu sufletele din preajmă să le spui că nu mai poţi repara făcutul că nu mai poţi reface măcar ceea ce ne desparte deopotrivă ideea şi dragostea deci ce să facem cu ideile aceşti androgini în costume albe care nu pot fi nici soţii nici amante nimic din ceea ce ar putea pune la-ncercare realul pe care graţie lor te mulţumeşti a-l privi şi nu a-l înfrunta fie şi ca un murmur de ape venind din tablouri fie şi ca mireasma de crin a muzicii de orgă fie şi ca firul de spermă ce se prelinge din poem gata să dea rod în Lumea de-Apoi. |