nişte fotografii oglinzi halucinante cu fluturi picătura de apă prelinsă pe frunte
sudoarea cosaşilor tăcută ca şi mirosul ierbii mângâie umbrele caselor
amesteci sărbătorile cu singurătatea poemelor
de nori stă atârnată castitatea drobului de sare
rostogoleşte porturile adriaticii în garderoba imperiului habsburgic
ne gâdilăm trupurile cu sărutul dezertor trupul nostru aduce un soldat să dea onoruri ecoului
ne aruncăm realitatea în foc scandăm libertate libertate
pe buze se creionează imense reverenţe îmbrăcate în joben
numai buzele ca un biftek grizonat cu umbra unei meduze diforme picuri de ploaie în ochi
odaia pregătită pentru dragoste îşi apostrofează trecutul un baston de mareşal
adevărul dispare de pe buze în paşii noştri cuiburi de potârniche în rest câţiva păianjeni de sticlă
prin mâini ample dezastre a sângelui jumătatea mea muşcă din jumătatea ta degete copleşite de dor
construim curcubeie ne-alunecă peste genunchi suferinţele arămii ale toamnei
părul tău piaptănă fluviul noi suntem de departe o corabie ne purtăm destinele pe braţe
copilărim liniştea
cercuri cu scârţâitul roşu ochii noştri numără concentric anii
sărutul aşteptat să vină cu inter-regio în noi o uşă deschisă intrăm în palme cu o rugăciune
redesenăm uitarea pe un gard dezafectat ruină a singurătăţii păsării phoenix noi locuim în noi
stângăcia începutului sfârşeşte în strigătul învingătorilor geometria trupului dispusă tridimensional
degetele orbului scriu pe copilăria prietenilor despre izbânzile noastre ne ducem vocea în palmă
buzele tale cu tăişul sărutului împart poemul în şoapte dispersate prin gesturile noastre
sânii tăi n-au gesticulat vehement la împărţirea lor în sfere de influenţă
gaura cheii ne surprinde sărutul în ipostaze indecente
tu îmi acoperi pielea cu umbra ta devenim nebunia stângace a sorţii în ochi herghelie de cai
ne ademenesc cu despărţirea de trecut
copilărim liniştea prin galopul carnal am simţit trupul tău întins pe ecuatorul unei comete
mă strigi pe nume îţi răspund aşezându-mă între tine şi sângele meu
în culise un majordom înfige ace cu gămălie în ochii păpuşarului să oprească desfrâul
curge prin noi se-ntâmplă vremelnicii pline de doruri
te aşezi în mine îţi serveşti cafeaua îţi ripostez cu respiraţia mea plină de poeme
sub un clopot de sticlă viitorul ne numără degetele
noi urcăm cumpăna lunii în copaci să ne înflorească trupurile
ni se-adună sub unghii bunavestire a dragostei pe coapsele tale copite de cerb lasă urma răspântii
braţele noastre tremură de emoţie la auzirea boncănitului de cerb
braţele mele în braţele tale pun aşteptarea să bată din palme
ne lăsăm pleoapele să cadă în dizgraţia întâmplărilor şiroiesc prin noi
copilărim liniştea vine să locuiască în noi undeva o uşă deschisă scârţâie rugăciunea pe buze
sărutul ia forma unui răcnet de leu