| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Gheorghe Vidicanpartea bătrână a uşii trece în galop prin lumina ferestrei bunica nevăzută de partea bătrână a uşii prin ea intră sau iese dimineaţa ca o procesiune mortuară mi-am vândut umbra pentru nişte lumânări pe radio românia actualităţi e plin de paraziţi bruiaj din ţinuturi necunoscute mi se face poftă de zgomotul sandalelor tale trezeşte la viaţă zâmbetul de despărţire a mortului drumul spre cimitir e ca un scaun dentar îţi scoate din gură ultimul scâncet ultima poftă de a mai trăi în coviltir partea bătrână a uşii îţi răstigneşte sufletul vândut pe doi sfanţi în târg mi-aud foşnetul paşilor se furişează pe terenul viran din faţa platoului de filmare învelită în vată de zahăr vocea preotului seduce două bătrâne surde în cimitir lupul moralist cu o păpuşă învelită-n scutec repară robinetele uzate ale timpului de sub tălpile sătenilor moartea umple o desagă cu mirodenii la librăria cărtureşti la librăria cărtureşti s-au copt şi răscopt cireşele pe o copertă ce înfrumuseţează ochiul trecătorului în vitrină o ultimă firmitură de viaţă a gladiatorului îşi ridică privirea pe coate să salute spectatorii surprinzător se deschide uşa nu pune întrebări sunt aici nu e o bucurie să fii un ac de ceasornic în timp ce copiii joacă şotron în curtea şcolii la librăria cărtureşti iluziile ritmate ale trecutului devin prezent vorbesc cu voce tare se scriu pe trupul meu versuri din înflorirea frigului sună straniu în sârbă o umbră de adult mişună prin mine îmi deschide fereastra ochiului să mă poate privi ochiul altcuiva stă îmbătrânit în toiagul poetului la librăria cărtureşti pe nesimţite se intră dintr-o lume în altă lume în semn de revoltă se bate un cui în ochiul cititorului lumina felinarului în oraş pe dâra fumului de ţigară felinarul desenează cu degetele lui fosforescente omul rebel al întunericului zaţul mirosului de cafea se transformă-n tiran îşi înveleşte tăcerea într-o foiţă de ţigară pe buze mi se prelinge o picătură de apă rece seamănă cu un gândac zidit de viu în lumina felinarului o intimitate în care plouă cu păianjeni urcă şi coboară o umbră de muscă le face feste dorinţă putrezită în lumina felinarului lacrimile se nasc din piatră seacă iau forma cubică a hazardului e o durere plină de cearcăne obosite stau pe obrajii trecătorilor lasă pe trup riduri esenţiale sub piatra cubică de pe republicii urme pline de cuiburi sub paşi totul e fragil ni se deşiră umbrele lumina felinarului le transformă-n stafii foşnetul de hârtie cu ciocanul bat cuie în lumina lumânării bătăile de toacă o iau la fugă prin sângele meu îşi zdrobesc de umerii mei durerea se decojeşte realitatea de poeme prin încăpere foşnesc umbre de hârtie mă stresează foşnetul lor bucăţi de poeme trosnesc în sobă în mijlocul încăperii ca un fruct tăcerea se leapădă de cearcăne foşnetul de hârtie devine foşnet de poem muşcătura lui din lumina rugului e verde precum muşchiul de pe partea nordică a fricii răguşit prinde contur în vocea poetului răsăritul orice eşec e o experienţă transformă minoritatea în majoritate murmurând pe stradă trecătorii cer schimbări radicale foşnetul de hârtie devine foşnet de poem Chipul femeii cu un scrâşnet de dinţi îmi astup ridurile cenuşa păsării phoenix o romantică naştere a fiului risipitor naşterea e o corvoadă măsurată cu pasul un urlet de lup trezesc urşii din hibernare într-o dimineaţă de iarnă chipul femeii luminează ruinele unui vis îi răscumpără durerea scâncetul copilului se apropie ca o felină răsăritul soarelui ne ia întunericul de pe ochi dimineaţa o ia razna prin grădină pe derdeluş gălăgia se ridică în capul oaselor înveleşte frigul unui copil în zâmbetul matur al dăscăliţei chipul femeii e o catedrală unde ţipătul nou-născutului toarnă în lingori liniştea casei ochii lui se odihnesc între două palme pe hornul casei fumul urcă noaptea la cer lacrima e o realitate îngheţată pe geam chipul femeii stă îngenuncheat de oboseală pe prispa dimineţii |