| Articole |
| Versiunea PDF |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Gheorghe VidicanIpostaze tridimensionale ipostazele tridimensionale sînt lucrate de mînă precum mirosul de măr copt un deal arzînd de sîngele meu foamea trage pămîntul ca pe o curată tortură din gamela soldatului în forma unei flăcări mîna ei arde fără scăpare zborul îmbobocit pe marginea tranşeului. pîinea în cuptorul de companie înăuntrul foamei un anonim se şterge la ochi cu mirosul pîinii. zborul fluturilor e devorat de lentila microscopului lumina unei lanterne incendiază tălpile lacrimilor. am şters dangătul clopotului de ceaţa ce-i rugineşte cîntecul lumina prinde frunze şi rădăcini şi mişună prin tranşee ceasornicul de pe mîna soldatului prin timp şi el orgoliul trage pe nas praful de puşcă în acest război al răbdării cu toate femeile smintite ale tranşeelor. se retrage respiraţia întretăiată a lunii în creştetul pictorilor anonimi. culorile curcubeelor adăpostesc tranşeele la sînii femeilor războiului. îndărătul oglinzii clipa îşi bălăceşte geniul în lighean copilăria mi se face imponderabilă. ascult rezonanţa cuvintelor sîngele se încredinţează fluturilor din lanul cu maci. bocancii de noroi ai femeii din cimitir dau buzna în sîmburii poemului. copia fidelă a oglinzii iscă un zbor de foc cu un sîsîit fluturii ferestrei se topesc în eter. nu avem ochi pentru elicopterele ce mută gîndul în coleoptere vii avem ochi pentru lătratul cîinilor în genunchii girafei pasul întors se smulge ca o toamnă pripită fluturii din tranşee inventează apoi colţul străzii. nu am să uit niciodată înflorirea evului mediu privită într-o lamă de spadă Damocles, pornirea în atac a soldaţilor, roiul de fluturi pe post de cenzură pîinea lor amară. mă refugiez în micile tunete ale morţii apoi numai mîngîierile mamei îmi înfăşoară scîrţîitul ferestrei din pridvor foşnetul fructelor patimi răstignite în zboruri de fluturi. ţeava de puşcă în frigul ce se înalţă din tranşee în bernă. în tranşee merele ionatane putrezesc în praful de puşcă soldatul poartă mîndru incendiul din sîngele iubitei el singurul pompier. sudoarea se rostogoleşte pe mersul melcului pe la geamuri cocoşii ard dimineaţa în trîmbiţe pe funcţie de înger. după tăierea frînghiei am descoperit cît de desculţ e sărutul diamantele doamnei general sînt meteoriţi puşi să cineze cu morţii-n tranşee pline de ochi şi pline de guri pline la rasul pămîntului. adolescenţi cu mîini fosforescente. tăieturile de pe aripile fluturilor credinţa soldaţilor arsă, un rug. tranşeele s-au hotărît să devină cer, fluturii răstălmăcesc dorul morţii se ridică în capul oaselor. copilăria invadează nunţi cu văpăi de maci. praful de puşcă are riduri în lumină viaţa şi moartea, un armăsar alb, rod întunericul. |