foşnetul de porţelan al chibritului arde capul viperei lumina sângelui răsare ca o mamă ce-şi mâmgâie pruncul monedă de schimb lătratul câinelui trezeşte dangătul clopotului foşnetul de porţelan îşi furişează ligamentele lucitoare-n veliştea clepsidrei lumina hrăneşe ascunzătoarea scorburei lutul arămiu al toamne se pierde în amănuntele mirosului de măcieş foşnetul de porţelan picură secetă în gura apei

ochiul de sticlă al pantofarului hipnotizează mucegaiul de pe pâinea cerşetorului paşii unei păpuşi chinezeşti mută obsesiile circarilor în copilăria unui hipopotan ochiul de sticlă fierbe frigul în ceaunul plin de mirodenii huiduite de femeile de pe şoseaua borşului ochiul din ochiul de sticlă acoperă soarele cu plânsul crocodilului se dilată pupilele dimineţii în încheieturile carului cu boi se aprind palmele circarilor luminînd ochiul de sticlă

în fratele geamăn călăul spală sângele condamnatului masca femeilor de la bordel plantează busuioc în creştetul ghilotinei turnul babel se răsteşte la moarte cu inima păsării phonix scrisă în Braille privirea călăului foşneşte în trecători ochii orbilor mănâncă flacăra rugului

mergi pe vîrful picioareloe prin şoaptele mamei grilajul ferestrei înghite strada mersul prin mirosul florilor de măcieş duce pe celălalt mal caleaşca regală exilul unei frunze de magnoliu înpodobeşte şanţul cetăţii ţîşneşte di degetul arătător a alteţei sale poetul şoaptele mamei un hohot de răs în costum de scafandru

oasele morţilor dau foc înserării plin de lanţuri vinul ia forma lacrimei mătăniile dospite la lumina lumânărilor stăruie în plînsul copiilor necreştinaţi înlăuntrul întunericului e hrană pentru heruvimi noapea înfiptă ca un pumnal în poarta cimitirului seamănă cu decorticarea orezului are paşii deghizaţi în duminici radu enescu subcutanează sângele dansatoarei în partea fără ploaie a nopţii lumina lumânărilor plantează sângele şarpelui în loc de mesteceni în oasele morţilor

lentilele bunicii amestecă locul unde pleoapa sidefie deschide dangătul clopotului scîrţîitul uşii lasă să răsară soarele prin gaura cheii mirosul de trandafiri muşcă galopul cailor rumeguşul lăsat de merele coapte prin livadă desenează oglinzi pe stropul de rouă

răsărit în pielea pământului meteoritul seduce seceta din ciutura fântânii iluziile altor galaxii sunt bîlbe ce răcoresc bruma dimineţii desenează realităţi schibă fantomele în maşini ce transportă creier artificial se face cotrabandă cu fantome în clanţa uşii fântânile seduc seceta meteoritului creierul artificial e îmbarcat pe corăbii marinarii vîslesc prin iluziile altor galaxii

de o vreme singurătatea lui chaplin are respiraţia asimetrică dansatoarea de stepp i-a tăiat zâmbetul în felii are mirosul aburilor de porumb fiert zgomotul apei de la robinet crăpăturile din pielea curentului electric îmblînzesc instinctele pironite în sânii dansatoarei de o vreme anotimpurile din respiraţia asimetrică a lui chaplin au venele pline de sângele meu pendula ironizează nisipul clepsidrei cu singurătatea lui chaplin

ne culcăm pe câte o femeie în parcul ferdinand umezeala somnului îngreunează orgasmul tăcerea soldaţilor rămaşi din primul război mondial atinge mirosul cafelei paşii trecătorilor aruncă vâscozitatea clipei în firul de iarbă. băncile din parcul ferdinand aşezate în braţele soldaţilor repovestesc noroiul îngheţat de pe frontul rusesc stinghere femeile îndeamnă tălpile trecătorilor să lege răsăritul cu razele soarelui

sânii femeii se aşează obosiţi în forfecele frizerului mersul ei pe bicicletă asudă păcatul în ochii copiilor orfani miriapodice picături de cafea se preling în dezmăţul din lumina felinarului trezesc amintiri în ochii celorlalţi marginea străzii creşte în cerşetori sfidează insomniile infidele ale frizerului mirosul picăturilor de cafea copiază mersul pe biciclrtă a femeii rămăşiţele pământeşti ale foarfecelui au o mână prin care curge sângele meu

traversează ficţiunile din paşii balerinului îi ating genunchii cu inima nesfârşit bulevard ochii femeilor lasă nopţile să îmblânzească vuietul din oasele curcubeului cerceii de foame ai trecătorilor se depun în conturi bancare femeile îşi ascund visele în paşii soldaţilor