The Cut (2014)

• Regia: Fatih Akin

• Scenariul: Fatih Akin & Mardik Martin

• Distribuţia: Tahar Rahim (Nazaret Manoogian), Simon Abkarian (Krikor), Makram Khoury (Omar Nasreddin), Hindi Zahra (Rakel), Kevork Malikyan (Hagob Nakashian), Bartu Küçükçaglayan (Mehmet), Zein Fakhoury (Arsinée copilă), Dina Fakhoury (Lucinée copilă), Lara Heller (Lucinée)

• Muzică: Alexander Hacke

• Durata: 138 min.

• Pelicula a fost filmată în 8 locaţii din Cuba, Iordania, interioarele în Germania, Malta, Alberta – Canada.

• Premiera: 31 august 2014 la Festivalul de Film de la Veneţia

• Premii şi nominalizări:

Nominalizare pentru marele premiu Leul de Aur, la Festivalul de Film de la Veneţia (2014), unde a câştigat Menţiunea specială Vittorio Veneto.

Festivalul de Film de la Hamburg, 2014 - nominalizare Fatih Akin

Festivalul Filmului german, 2015: 3 nominalizări: cel mai bun designer de costume (Katrin Aschendorf); cel mai bun makeup (Waldemar Pokromski & Sabine Schumann); cea mai bună coloană sonoră (Alexander Hacke).

Apreciat de Martin Scorsese drept un film valoros, de mare intensitate, rigoare şi maturitate, nominalizat pentru marele premiu, Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneţia (2014), „The Cut” („Tăietura”, 2014) reconstituie un moment dureros al istoriei umanităţii, scenariul filmului fiind inspirat din sângerosul Genocid armean, Metz Yeghern (Marea Crimă) sau Masacrul armenilor. Deportarea şi exterminarea sistematică a armenilor (desfăşurată în două etape – campania sultanului Abdul-Hamid al II-lea, între anii 1894-1896 şi distrugerea altor naţionalităţi comandată de către guvernul Junilor turci începând cu 1915) reprezintă unul dintre cele mai dureroase momente din istoria crimelor comise împotriva umanităţii, al doilea ca subiect de cercetare după Holocaust. Enciclopedia Britanică estimează un număr de aproximativ 1.750.000 de morţi, fiind vizată populaţia masculină executată rapid sau exterminată prin muncă forţată. Alungaţi din Anatolia, în jur de un milion de oameni au murit înfometaţi, însetaţi şi bolnavi în marşurile morţii spre deşerturile din Siria şi Mesopotamia.

Neavând nici o altă vină decât aceea de a se fi născut armean creştin în ţara turcilor, Nazaret Manoogian (Tahar Rahim) este un fierar a cărui credinţă este greu încercată. Smuls brutal de lângă cei dragi, din satul său natal, din Mardin, Nazaret rezistă miraculos tuturor pericolelor. Fascinantă, tema călătoriei a devenit motiv recurent în literatură, reprezentând mereu o provocare, o încercare a destinului şi o experienţă necesară omului însetat să descopere ceea ce este dincolo de linia orizontului. Asemeni lui Odiseu, Nazaret Manoogian reeditează tragic reîntoarcerea către Ithaca inimii sale – revederea copilelor dragi, dispărute în timpul deportării. Regăsirea familiei este unicul scop al călătoriei sale. Scăpat ca prin minune din tăişul turcilor, forţat de împrejurări, Nazaret porneşte în călătoria vieţii, din micul său sat, prin deşerturile mesopotamiene, până la mare, din Asia până în America, prin Havana şi preeriile sterpe, mereu în căutare de indicii spre găsirea copilelor. Chiar nedorită, şi călătoria lui păstrează constantele acestei provocări a destinului: ca în orice călătorie, există un scop călăuzitor, abandonarea zonei cunoscute şi asumarea riscurilor şi incursiunea în necunoscut. Aici, confruntarea şi depăşirea lanţului nesfârşit de obstacole ivite, neprevăzutul situaţiilor devin teste de anduranţă, constituindu-se într-o călătorie iniţiatică unde numai iubirea pentru fiicele sale îl însufleţeşte, îi dă curaj şi îl fereşte de primejdii. Simbolic, rătăcirea prin deşert corespunde rătăcirii mitice din labirint; pustietatea de nisipuri, lipsa apei şi a hranei devin probe de anduranţă pentru un trup extenuat, pentru un suflet sfâşiat, însă nu pentru spiritul ager al tatălui în căutarea familiei sale. Cercetarea devine din ce în ce mai febrilă în clipa descoperirii unui alt labirint: câmpul morţii. Nazaret trece zadarnic printre sute de corturi prăfuite şi sfâşiate de vânt şi de timp.

O secvenţă specială este descoperirea filmului mut, prin Chaplin (The kid). În seara aceea ochii lui Nazaret se aprind pentru prima dată după mult timp. Din ziua măcelului, de ani mulţi cu glasul sfâşiat, Nazaret află că fiicele sale trăiesc şi ochii săi pornesc să le caute, să le strige, mângâiaţi de năframa brodată de mâinile lor.

Dincolo de numeroasele cadre spectaculoase ale peliculei, totuşi, anumite aspecte legate de alegerea limbii engleze pentru majoritatea personajelor, precum şi exploatarea episoadelor sângeroase sunt defavorabile filmului. Mizând masiv pe impactul şocant al expunerii ororilor şi metodelor de exterminare (terorizarea psihică a adversarului, violenţele fizice – hăituire, decapitare, viol, înfometare), regizorul insistă mult prea mult în prima parte a filmului pe accentuarea sângeroasă a evenimentelor şi, dincolo de şocul vizual, efectul rămâne steril. Secvenţa-şoc, care impune şi titlul filmului, este decapitarea fratelui lui Nazaret, chiar sub ochii acestuia. Persistă ţipetele unor bărbaţi în lanţuri în pragul morţii, sângele care ţâşneşte pe stâncile arse de soare, imaginea lungului şir de oameni îngenuncheaţi în ultimele clipe ale vieţii lor. Unele dintre secvenţele cele mai şocante sunt cele în care femeile sunt supuse violului. Exercitarea puterii asupra adversarului se manifestă adesea prin cea mai josnică formă de luptă – violul. Traumatizând fizic şi psihic femeile duşmanului, cel mai frecvent sub ochii bărbaţilor şi ai copiilor, violatorii abuzează de puterea pe care o deţin, anulându-şi orice urmă de umanitate.

Provenind dintr-o familie turcă religioasă, cu dogme stricte, Fatih Akin a scris scenariul colaborând cu armeanul Mardik Martin (co-scenarist al multor filme regizate de Martin Scorsese). Prin numele personajului principal – Nazaret Manoogian – cu evidentă rezonanţă creştină, Fatih Akin a dedicat indirect acest film unui cunoscut profesor armean de film de la Universitatea din New York, Haig Manoogian, care a avut o influenţă majoră asupra unor regizori precum Scorsese.

Alexander Hacke a compus o coloană sonoră specială, cu acorduri suave orientale şi tensionate sonorităţi. Simbolic, titlul filmului trimite la incizia propriu-zisă pe care a suferit-o Nazaret, dar mai ales la despărţirea de familie, de cele două copile gemene şi de iubita soţie Rakel (Hindi Zahra) şi la dezrădăcinarea din spaţiul natal.

„The Cut” este un film despre tăişul destinului care pune la încercare un om şi o naţie hăituită. Regizorul Fatih Akin porneşte de la o inimaginabilă crimă în masă, închipuind o epopee cinematografică despre călătoria spre inimă. Îndurând suferinţele despărţirii, depăşind momentele de cumpănă, surprinzătoarea călătorie a lui Nazaret este o permanentă luptă pentru supravieţuire. „The Cut” este un film despre o nesfârşită iubire, despre răfuieli cu divinitatea, despre regăsirea inimii într-o călătorie dusă cu ambiţie şi tristeţe, cu speranţă nestrămutată şi suferinţă.