• Regia: Bogdan Mirică

• Scenariul: Bogdan Mirică

• Distribuţia: Dragoş Bucur (Roman), Gheorghe Visu (Hogaş), Vlad Ivanov (Samir), Costel Caşcaval (Pilă), Constantin Cojocaru (Nea Epure), Raluca Aprodu (Ilinca), Emilian Oprea (Sebi Voicu), Cătălin Paraschiv (Agent Ana), Corneliu Cozmei (Nea Terente), Dumitru Stegărescu (Arcadie), Andrei Ciopec (Laie), Teodor Corban (Veterinarul).

• Muzica: Codrin Lazăr, Sorin Romanescu

• Imagine: Andrei Butică

• Sunet: Samuel Cohen

• Montaj: Roxana Szel

• Scenografia: Augustina Stanciu

• Durata: 104 min.

• Premiera mondială: 15 mai 2016, la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes; în România, filmul a avut premiera pe 1 iunie 2016 la Festivalul Internaţional de Film Transilvania.

• Pelicula a fost filmată în vara lui 2015, în mai multe locaţii din România: Galaţi, Brăila, Giurgiu, Teleorman.

• Bogdan Mirică este scenarist şi co-regizor al serialului crime-thriller, produs de HBO România, Umbre (2014) şi a obţinut numeroase premii pentru scurtmetrajul Bora Bora (2011). A studiat scenaristică la Universitatea Westminster, iar în 2013, a fost selecţionat la Berlinale Talent Campus, la Festivalul de la Berlin. Cu proiectul Câini, a participat la numeroase ateliere de dezvoltare precum Angers Workshops, Torino Film Lab sau Les Arcs (Franţa) şi a câştigat Premiul ARTE la CineLink (Sarajevo).

• Filmul este produs de 42 Km Film (Marcela Ursu) şi EZ Films (Elie Meirovitz) şi co-produs de Argo Film (Stephan Komandarev). Co-producţia Franţa-România-Bulgaria-Qatar a fost realizată cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Centre national du cinéma et de l’image animée din Franţa, CNC Bulgaria, Canal +, Eurimages şi Fundaţia GAN, cu participarea HBO România.

După răsunătorul debut de la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes 2016, unde Bogdan Mirică, regizorul şi scenaristul filmului, a fost onorat cu Premiul criticii FIPRESCI la secţiunea Un Certain Regard, filmul Câini a fost proiectat până în prezent la festivaluri din Bosnia-Herţegovina, Polonia, Suedia, S.U.A, Slovenia, Grecia, Italia, Olanda, Lituania, Israel. Dacă premiera mondială a filmului a fost la Cannes, în România, filmul a avut premiera pe 1 iunie 2016, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, unde a câştigat trofeul cel mai bun film. La Premiile Gopo 2017, filmul Câini a câştigat şase premii: Gheorghe Visu – cel mai bun actor; Andrei Butică – cea mai bună imagine; Vlad Ivanov – cel mai bun actor în rol secundar; Codrin Lazăr şi Sorin Romanescu – cea mai bună muzică originală; Samuel Cohen – cel mai bun sunet; Bogdan Mirică – cel mai bun film de debut.

Moştenitor al unei întinderi considerabile de teren, tânărul Roman (Dragoş Bucur) ajunge la casa bunicului său, în apropiere de Tulcea, la zona de graniţă cu Ucraina. Aici descoperă că moştenirea vine împreună cu anumite riscuri şi ameninţări, pe care le înfruntă curajos. El află că bunicul său era liderul unei grupări de contrabandă, care obişnuieşte să facă legea în zonă. Poliţia este depăşită de situaţie şi devine părtaşă la abuzurile şi crimele făcute pe faţă. Cu mâinile pătate de sânge, Samir (Vlad Ivanov) îl aşteaptă senin pe Hogaş (Gheorghe Visu) în curtea lui Alecu, după ce săvârşise planul de răzbunare, convins fiind că nu îl va pedepsi nimeni. Începând demersurile pentru vânzarea moşiei, Roman devine martorul unor evenimente bizare, agentul lui imobiliar dispare, este găsită o labă de picior de om într-un heleşteu, noaptea „băieţii lui nea Alecu” patrulează maşini în zona casei lui, o senzaţie de ameninţare permanentă pluteşte în aer.

Bogdan Mirică a studiat scenaristică la Universitatea Westminster/ Londra, unde a participat la diferite ateliere de regie susţinute de regizori precum Martin Scorsese, Ken Loach şi Paul Verhoeven, iar această experienţă şi-a pus amprenta asupra modului în care gândeşte şi creează un film. Fluctuant în ritm şi acţiune, emanând permanent tensiune şi suspans, mizând pe violenţa răvăşitoare, filmul creat de Bogdan Mirică are avantajul unei distribuţii fără cusur, cu actori excepţionali: Dragoş Bucur (Roman), Gheorghe Visu (Hogaş), Vlad Ivanov (Samir) în rolurile principale şi Costel Caşcaval (Pilă), Constantin Cojocaru (Nea Epure), Raluca Aprodu (Ilinca), Emilian Oprea (Sebi Voicu), Cătălin Paraschiv (Agent Ana), Corneliu Cozmei (Nea Terente), Teodor Corban (Veterinarul) roluri secundare, dar cu impact sigur. Mizând pe scene violente, imagini-şoc, dialog moderat, dar viu, Bogdan Mirică creează personaje exponenţiale pentru zona respectivă, tipologii fruste dominate de virilitate mocnită, gata oricând să explodeze. Actor de top în filmul românesc al noului val, Vlad Ivanov (Samir) electrizează desăvârşit ecranul, captivând în acest rol unde este întruchiparea cruzimii, a cinismului şi a imbecilităţii insensibile. (Samir: „Mi-e frică de Dumnezeu, dar şi lui îi e frică de mine”). Personajul său este parcă rupt din ţărâna plină de buruieni a locului pe care îl apără cu atâta patimă. Ochii mici şi ageri sunt pătrunzători, mâinile butucănoase închid molcom cămaşa stropită de sângele lui Pilă, cuprinzându-i pântecele rotund. Dintr-o discuţie între Samir şi Roman, la grătarul încins în noapte, aflăm explicaţia titlului: câinii sunt oamenii de la oraş, supuşi, domesticiţi. Roman, Voicu şi Ilinca sunt, deci, nişte câini ajunşi între animalele sălbatice. Nea Alecu şi-a botezat căţeaua Poliţia, drept semn al raporturilor lui cu autoritatea. Dar mai sunt şi alţi câini, cei credincioşi, care slujesc stăpânul cu obedienţă: Pilă (Costel Caşcaval) şi Nea Epure (Constantin Cojocaru) îi arată lui Roman întinderea moştenită (Nea Epure: „Nu pleci la drum fără un topor ceva, sau măcar un câine”) şi se bucură la mici găinării (fură banii şi telefonul agentului imobiliar, „speriat” de băieţii lui Samir).

Catalogat drept neo-western balcanic, primul lungmetraj al cineastului Bogdan Mirică poate fi încadrat în genul thriller psihologic, distanţându-se de regizorii români ai noului val, dar păstrând o anume poetică a cadrului, insistând pe detalii şi etalând simboluri. Unul dintre aceste simboluri este legat de spaţiul ales: apare insistent în diferite cadre uşa, sau poarta casei, legată de ideea de trecere de la o lume la alta, dintr-un spaţiu în altul, simbolic vorbind despre trecerea de la cunoscut la necunoscut, de la lumină la întuneric. Poarta se deschide spre un mister, spre un dincolo necunoscut şi întunecat. La casa bunicului Alecu, cele două uşi deschise larg invită către descoperirea unui adevăr fatal, în cele din urmă, celor ce îl cercetează. Din dorinţa de a crea un cadru propice manifestărilor primare violente, a fost ales pentru filmări un spaţiu sălbatic cu o casă veche în mijlocul pustiului, peisajul neîngrijit devenind un personaj în sine. Locul acela provoacă, stârneşte frica şi apără nelegiuirea. „Locurile pe care le-am găsit pentru filmare sunt extensia geografică a unor psihologii malformate, lipsite de emoţie şi umanitate” (Bogdan Mirică). Spaţiul evocă o lume pustie şi aspră, dar fascinantă prin aparenta linişte, captată excelent de imaginea semnată de Andrei Butică, premiat la Festivalul de Film de la Stockholm, 2016, şi la Premiile Gopo, 2017, pentru cea mai bună imagine. Coloana sonoră compusă de Codrin Lazăr şi Sorin Romanescu susţine total ritmul acţiunii, pendulând între acorduri grave, generatoare de suspans şi cristaline sunete de păsărele în crâng, într-o alternanţă repetitivă.