• Regia: Derek Cianfrance

• Scenariul este scris de regizorul Derek Cianfrance după romanul lui M.L.Stedman

• Distribuţia: Michael Fassbender (Tom Sherbourne), Alicia Vikaneder (Isabel Graysmark Sherbourne), Rachel Weisz (Hannah Roennfeldt), Bryan Brown (Septimus Potts), Jack Thompson( Ralph Addicott), Caren Pistorius(Lucy-Grace Rutherford adult), Florence Clery (Lucy-Grace la 4 ani), Elliot şi Evangeline Newbery (Baby Lucy / Grace la 2 ani), Anthony Hayes(Vernon Knuckey), Emily Barclay(Gwen Potts), Leon Ford(Frank Roennfeldt), Benedict Hardie (Harry Garstone), Jane Menelaus(Violet Graysmark), Garry McDonald(Bill Graysmark).

• Muzica: Alexandre Desplat

• Imagine: Adam Arkapaw

• Decor: Rebecca Cohen

• Costume: Erin Benach

• Durata: 133 min.

• Filmările au început în sept. 2014, în locaţii din Australia (Stanley / Tasmania) şi Noua Zeelandă: Dunedin, Portul Chalmers, Peninsula Otago, Saint Bathans şi Farul de la Cape Campbell din Marlborough.

• Regizorul Derek Cianfrance este cunoscut şi pentru pasiunea sa pentru documentare TV, unde a explorat o gamă largă de subiecte şi a realizat o serie de portrete de muzicieni precum Sean Combs, Cassandra Wilson - Miles Traveling: Cassandra Wilson (2000), Run-D.M.C. şi seria de baschet din Battleground.

• Premiera mondială: 1 sept. 2016, la Festivalul de Film de la Veneţia.

• Premii şi nominalizări:

· Premiile Asociaţiei Criticilor de Film Ohio, 2016: Rachel Weisz - nominalizare cea mai bună actriţă în rol secundar.

· Premiile CinEuphoria, 2017: nominalizare Alicia Vikander – cea mai bună actriţă.

· Festivalul Internaţional Film by the sea, 2016: Derek Cianfrance – nominalizare Premiul pentru film şi scenariu.

· Premiile Criticilor de muzică de film, 2016: Alexandre Desplat – nominalizare cea mai bună muzică originală pentru o dramă.

· Festivalul de Film de la Veneţia: Derek Cianfrance – nominalizare Leul de Aur.

Deşi a devenit mai cunoscut după premiera filmului Blue Valentine (2010), regizorul american, scenarist şi editor de film Derek Cianfrance a început să filmeze de la vârsta de 13 ani, iar studiile universitare le-a făcut la Universitatea din Colorado, unde a lucrat cu doi dintre profesioniştii filmului avangardist: Stan Brakhage şi Phil Solomon. Cel mai cunoscut film al său este Blue Valentine (2010), cu Ryan Gosling şi Michelle Williams, o dramă despre viaţa unui cuplu de la începutul relaţiei, până la dizolvarea ei. Ryan Gosling a lucrat din nou cu Cianfrance la filmul The Place Beyond the Pines (2013). Primele trei filme ale sale, Five Shadow, Raw Footage şi Brother Tied (1998), au câştigat consecutiv premiile Goldfarb pentru cel mai bun film, iar Raw Footage a luat premiul special în domeniul artelor, precum şi premiul Independent Film Channel pentru excelenţă în filmele studenţeşti. La doar 23 ani, Derek Cianfrance a scris, a regizat şi a editat primul său film de lung metraj, Brother Tied (1998), premiat la Festivalul de Film Mannheim-Heidelberg. Filmul a participat la mai mult de treizeci de festivaluri şi a câştigat premii internaţionale. După premiera americană de la Festivalul de Film The Sundance, a fost apreciat ca fiind „unul dintre cele mai izbitoare debuturi independente americane” (Jonathan Romney - The Guardian), o producţie artistică de „geniu vizual” (John Anderson - New York Newsday).

Drama romantică The light between oceans (Lumina dintre oceane) (2016) este un film de epocă, regizat de Derek Cianfrance pe un scenariu propriu bazat pe romanul omonim din 2012, semnat de M. L. Stedman. Premiera mondială a fimului a avut loc pe 1 septembrie 2016, la Festival International de Film de la Veneţia, unde a concurat pentru Leul de Aur. Filmul are o distribuţie puternică, în rolurile principale sunt actorii Michael Fassbender (Tom Sherbourne) şi Alicia Vikaneder (Isabel Graysmark Sherbourne), iar Rachel Weisz (Hannah Roennfeldt) are un rol secundar feminin deosebit de provocator pentru calităţile incontestabile ale actriţei.

Michael Fassbender joacă rolul Tom Sherbourne, un erou retras din Primul Război Mondial, traumatizat de experienţa războiului, dornic să se izoleze lucrând la Farul de pe insula Ianus, în largul coastei Australiei de Vest. La scurt timp, se îndrăgosteşte de tânăra Isabel Graysmark (Alicia Vikaneder), se căsătoresc şi îşi trăiesc iubirea departe de lume, în vecinătatea mării. Ianus, numele insulei unde trăiesc cei doi uniţi prin cruntul secret despre originea fiicei lor, evocă divinitatea lumii antice, Ianus bifrons, reprezentat cu două feţe, spate în spate. Semnificaţia numelui Ianus este legată de începuturi, fiindu-i atribuită prima lună a anului, precum şi prima zi a fiecărei luni; dar Ianus era întruparea vigilenţei, numit şi zeul sau paznicul porţilor, cel ce deschide sau închide porţile, supraveghează şi intrările, şi ieşirile, totul fiind legat de ideea de tranziţie, de trecere de la trecut la viitor. Insula Ianus a celor doi priveşte către două oceane, păstreză înlăuntrul ei secretul copiilor nenăscuţi ai Isabelei, zbaterea ei că nu va deveni niciodată mamă, dar şi întreg lanţul de secrete al celor doi soţi: necunoscutul mort din barca eşuată pe mare, îngropat în vintrele insulei, originea misterioasă a fetiţei care a supravieţuit ca prin minune, păstrarea copilei şi însuşirea ei drept fiică a lor. Secretul lor viu este Lucy, fetiţa dispărută pe mare cu tatăl ei, neamţul Frank Roennfeldt. La botezul micuţei, Tom află cine este mama fetiţei şi văduva lui Frank: îngenunchiată în cimitir, la un mormânt, Tom o vede pe Hannah Roennfeldt (Rachel Weisz), citeşte piatra mortuară şi realizează ce durere a declanşat ascunzând adevărul. Cuprins de remuşcări, trimite acesteia un bilet prin care încearcă să o liniştească, spunându-i că fiica ei este crescută cum se cuvine şi este foarte iubită. Timp de patru ani, cei doi cresc copila cu iubire şi bucurie în liniştea insulei, dar remuşcările lui Tom îl fac pe acesta să ia o decizie care va schimba totul. După o ceremonie de aniversare a activităţii Farului, Tom şi Isabel se află faţă în faţă cu Hannah, care le priveşte copila cu ochii înlăcrimaţi, cu gândul la micuţa ei dispărută pe mare câţiva ani în urmă. Sora Hannei le povesteşte despre tragica dispariţie a celor doi, Isabel aflând acum pentru prima dată cine este mama fetiţei pe care ei o creşteau. Ea nu acceptă că fiica trebuie să fie crescută de mama ei biologică, iar Tom trimite din nou către Hannah un semn de la fetiţă, un clopoţel pentru bebeluşi, sub formă de bufniţă, pentru a da indicii autorităţilor spre a fi descoperită copila. La scurt timp, după ce apare în ziar fotografia cu clopoţelul micuţei, unul dintre colegii lui Tom recunoaşte unde a văzut obiectul şi raportează poliţiei. Tom îşi asumă întreaga responsabilitate, susţinând că totul a fost doar ideea lui, ascunzând, de fapt, că Isabel l-a convins să păstreze şi să crească bebeluşa ca fiind a lor, de teamă să nu fie trimisă la un orfelinat. El a nesocotit regulamentele, nu a raportat adevărul la timp, iar poliţia îl acuză şi de crimă, considerând că Tom l-a ucis pe Frank. În ultimul moment, Isabel mărturiseşte adevărul, acceptând să împartă cu soţul ei consecinţele acţiunilor lor. Fetiţa se adaptează cu noua familie, bunicul o numeşte Lucy-Grace şi uşor-uşor începe să-şi descopere şi mama naturală. Peste două decenii, Lucy-Grace soseşte cu bebeluşul ei la casa lui Tom. Isabel îi lăsase o scrisoare emoţionantă prin care îi mărturisea toată dragostea ei.

Michael Fassbender întruchipează desăvârşit rolul unui bărbat introvertit, marcat profund de experienţa odioasă a războiului, entuziasmat de iubirea curată a tinerei sale soţii. Actorul traversează situaţii dramatice, ceea ce îi permite să acceseze diferit aparatul său de expresie artistică. Alicia Vikaneder reuşeşte să îşi asume un rol complex, tânăra iubitoare, soţia îndurerată că nu poate da naştere copiilor concepuţi, fericită să crească o copilă adusă de apele mării, apoi disperată că o pierde.

Fiind o coproducţie internaţională între Statele Unite, Australia, Marea Britanie şi Noua Zeelandă, filmările s-au făcut în locaţii din Australia şi Noua Zeelandă: Dunedin, Portul Chalmers, Peninsula Otago, Saint Bathans şi Farul de la Cape Campbell din Marlborough. Cadrele naturale minunate în care s-a filmat producţia exercită fascinaţie, sunt imagini compoziţional perfecte şi susţin deplin atât miracolul debutului iubirii celor doi, cât şi declinul vieţii lor, dominate de un imens secret. Scenariul rezervă surprize, astfel încât, chiar dacă nu pare să aibă un ritm altert, regizorul jonglează cu diferitele momente ale acţiunii, iar la final realizăm că Lumina dintre oceane este o emoţionantă şi unică poveste de iubire absolută, dezvăluită cu delicateţe, trăită cu devotament, departe de ochii iscoditori ai lumii, spălată de apa sărată a mării şi de lacrimile unei mame fără fii.