(Peter - replică din scenariu)

• Regia: Antoine Fuqua

• Scenariul: William N. Collage

• Distribuţia: Will Smith (Peter), Ben Foster (Fassel), Charmaine Bingwa (Dodienne), Steven Ogg (Sergentul Howard), Mustafa Shakir (Andre Cailloux), Jayson Warner Smith (Căpitanul John Lyons), Gilbert Owuor (Gordon), Grant Harvey (Leeds), Ronnie Gene Blevins (Harrington), Jabbar Lewis (Tomas), Aaron Moten (Knowls), Imani Pullum (Betsy), David Denman (Generalul William Dwight)

• Producători: Todd Black, Joey McFarland, Jon Mone, Will Smith

• Compania de producţie: Apple Studios, Westbrook Studios, McFarland Entertainment, Escape Artists

• Cinematografia: Robert Richardson

• Editare: Conrad Buff IV

• Muzica: Marcelo Zarvos

• Design de producţie: Naomi Shohan

• Costume: Francine Jamison-Tanchuck

• Durata: 132 min.

• Filmările au avut loc în Louisiana/S.U.A., în New Orleans şi pe plantaţiile Rosedown şi Ardoyne, Houma

• Premiera mondială a fost pe 2 dec. 2022 în S.U.A.

•3 Premii şi 10 nominalizări (până în aug. 2023)

Nici un om nu are dreptul să ia sclav un alt om. Nimic nu justifică cruzimea şi ororile la care mulţi oameni au fost supuşi de-a lungul istoriei: persoane de culoare, prizonieri de război, disidenţi politici sau evrei.

În anii ’60-’70 a apărut un subgen al filmului Blaxploitation, numit Slavesploitation şi s-a manifestat în literatură şi film, fiind axat pe reprezentări ale exploatării sclavilor. Periodic, cinematografia mizează pe subiectele tragice generate de sclavie şi discriminare rasială şi creează adevărate mărturii istorice. Regizat de Antoine Fuqua, Emancipation/ Dezrobire este un film istoric, un thriller biografic american din 2022, cu acţiunea plasată în Louisiana în anii 1860, după emiterea Proclamaţiei de Emancipare dată de Abraham Lincoln pentru abolirea sclaviei în statele confederate secesioniste. Regizorul american Antoine Fuqua este cunoscut pentru thriller-ul poliţist Training Day (2001), pentru Shooter (2007), Brooklyn’s Finest (2009), The Equalizer (2014), Southpaw (2015), The Magnificent Seven (2016) – un omagiu adus lui Akira Kurosawa pentru Cei şapte samurai (1954), The Equalizer 2 (2018), Infinite (2021) şi pentru documentarele apreciate de critici: American Dream/ American Knightmare (2018) şi What’s My Name: Muhammad Ali (2019). I-a descoperit pe Caravaggio şi pe Kurosawa în adolescenţă, după ce a fost împuşcat în ghetou şi acest moment l-a influenţat puternic în alegerea carierei.

Scenariul scris de William N. Collage a avut ca punct de inspiraţie o fotografie din 1863, atribuită lui McPherson & Olive: tulburătoarea fotografie a spatelui biciuit, poate cea mai cunoscută dovadă a cruzimii sclaviei. The Scourged Back (Spatele biciuit) este fotografia unui sclav cu spatele plin de cicatrici. Fugise de pe o plantaţie din Mississippi şi s-a refugiat într-o tabără de soldaţi, în martie sau aprilie 1863.

Fuqua a creat un film puternic şi sfâşietor despre dreptate şi despre sacrificiu, plin de suspans, dar cu imagini poetice. Filmul se deschide cu cadre filmate din dronă, survolarea surprinde jungla mlaştinilor Louisianei, plantaţiile de bumbac, pădurile cu copacii albi plângători. Dantela albă a copacilor sau ghirlanda de argint (muşchiul spaniol) care atârnă pe stejarii sudului evocă o natură idilică, dar înfricoşătoare. Sclavi de culoare înfieraţi şi biciuiţi, ţeste înfipte în ţepuşe, oameni hăituiţi şi sfâşiaţi de câini, gropi comune pline cu cadavrele sclavilor bătuţi până la moarte conturează secvenţe dure, greu de privit, dar atât de necesare pentru a nu uita ororile sclavagismului. Vânători nu sunt doar cei care hăituiesc sclavii, ci chiar şi copiii stăpânilor de sclavi. Cruzimea merge atât de departe încât, în plină rugăciune de mulţumire pentru bucatele de pe masă, o fetiţă albă, aparent inocentă, cu păr buclat sare şi bate clopotul urlând Fugar! Fugar!, iar tatăl ei apucă puşca şi ţinteşte spre sclavul care fugea spre libertate.

Will Smith joacă rolul sclavului Peter, fugit din Louisiana, unde lucra la o cale ferată, şi trece prin momente limită pentru a supravieţui în mlaştini în timp ce este hăituit de vânătorii de sclavi. În toată urgenţa şi viteza evadării, există momente de slow-motion vizual şi sonor care amplifică tensiunea. Chinurile prin care trece nu-i zdruncină credinţa şi iubirea pentru Dumnezeu. Asemenea Apostolului Petru, Peter le spune sclavilor să creadă în Dumnezeu şi să se roage. După rolurile din The Pursuit of Happyness (2006) şi King Richard (2021), Will Smith face poate unul dintre cele mai complexe roluri. Îl întruchipează cu forţă şi luciditate pe sclavul Peter, smuls din familia lui, încătuşat, extenuat de muncă, bătut, umilit, cu gâtul prins în zgardă de metal, rănit, hăituit prin mlaştini. Aruncat în cele mai cumplite încercări, disperat să supravieţuiască, Peter se luptă chiar cu un aligator şi îl ucide. Will Smith creează acest personaj cu mult rafinament, cu o măsură uluitoare a întruchipării curajului, blândeţii, ambiţiei, incisivităţii şi dezvăluie cu demnitate un om care a suferit îngrozitoare nedreptăţi. Secvenţa memorabilă este momentul fotografierii lui Peter în tabăra de soldaţi de la Baton Rouge, când dezvăluie spatele brăzdat de cicatricile biciuirilor.

Imaginea creată de Robert Richardson este unul dintre atuurile acestei pelicule, pentru că mizează pe impactul unui film alb-negru, fără a fi un film alb-negru, pentru că imaginea are o paletă de culori desaturate. Un film alb-negru vorbeşte clar despre subiect (oameni albi care abuzează oameni negri), oferă autenticitate şi aspect artistic; desaturarea imaginii creează un efect vintage, potrivit pentru secvenţele cu peisaje. Cunoscut ca profesionist incisiv şi disponibil să fie provocat artistic, Richardson a lucrat la filmele excepţionale ale regizorilor Oliver Stone (The Doors, 1991; Natural born Killers, 1994; Nixon, 1995), Martin Scorsese (Casino, 1995, The Aviator, 2004; Shutter Island, 2010; Hugo, 2011), Quentin Tarantino (Kill Bill 1&2, 2003-2004; Inglourious Basterds, 2009; Django Unchained, 2012; The Hateful Eight, 2015; Once upon a time in… Hollywood, 2019).

Deosebit de expresivă este coloana sonoră a filmului, compusă de Marcelo Zarvos, pianist şi compozitor brazilian de muzică de film, teatru şi televiziune din anii 2000. El a mai compus muzica altor filme regizate de Antoine Fuqua. Muzica are un filon dramatic, neliniştitor, evocă sunete tradiţionale africane şi haitiene pentru a desena momentul tensionat al evadării din sclavie şi fuga prin mlaştini. Sunetele corale evocă zona religioasă, dar şi comuniunea cu natura şi sunetul pădurii, iar sunetele exotice şi starea de urgenţă amintesc puternic de un film excepţional, Apocalypto (regia Mel Gibson, 2006). Zarvos a creat coloana sonoră cu o orchestră şi un cor cu tot soiul de voci, există mai multe straturi de percuţie, foloseşte trompeta de bambus, un instrument rudimentar din Haiti, cu o singură notă, şi deschide filmul cu un sunet de berimbau, un arc muzical, un instrument de percuţie cu o singură coardă, originar din Africa, frecvent folosit în muzica braziliană şi asociat cu capoeira.

Dezrobire este un film tulburător despre sclavie, despre curaj şi supravieţuire, libertate. Datorită Proclamaţiei de emancipare emisă în 1863 de preşedintele Abraham Lincoln în timpul războiului civil din S.U.A., până în iulie 1865, peste patru milioane de sclavi au devenit liberi.