„Pelinel cu strop de rouă/ când a fost la ’89 / Nu au mai putut răbda/ Haiducii au umplut strada/ Că nu vor securitate/ şi raţia din gostate” (Subcarpaţi, Când a fost la ‘89)

• Regia: Tudor Giurgiu

• Scenariul: Cecilia Ştefănescu, Tudor Giurgiu, bazat pe o idee de Nap Toader

• Distribuţia: Alex Calangiu (Viorel Stănese – Căpitan Miliţia Judeţeană), Iulian Postelnicu (Lt. Col. Colonel Dragoman –Comandantul UM 01512), Cătălin Herlo (Leahu), Ionuţ Caras (Maior Nicu Silivaş – Şef Miliţie Judeţeană), Leonid Doni (Col. Grădinaru – Adjunct Şef Miliţia Judeţeană), Nicu Mihoc (Col. Popa – Şef Miliţie Municipiul Sibiu), Adrian Matioc (Lt. Col. Milan Zamfirescu), Emilian Oprea (Sutăreanu – Şef Dispozitiv Pază Bazin), Marius Manole (Dr. Mircea Pop – Medicul UM 01512), Andi Vasluianu (procurorul militar Anton Socaciu), Toma Cuzin (Chircu), Ion Grosu (tatăl lui Lucian), Laurenţiu Bănescu (Col. Suceavă), Bogdan Farcaş (Căpitan Francisc Toboşaru), Alexandru Papadopol (Lt. Col. Teodor Petrache – Şef Securitate Sibiu), Mirela Oprişor (Plutonier Stela Dogaru – Ofiţer de Securitate), Cristi Popa (Col. Moga), Maior Marinescu (Răzvan Vicoveanu), Virgil Aioanei (Căpitan Voicu), Liviu Pintileasa (Căpitan Cetean), Áron Dimény (Maior Otto Cizek – Securitate), Ştefan Iancu (Şoaită), Alex Bogdan (Stuparu), Costel Caşcaval (Moldovan), Nicodim Ungureanu (bărbatul cu mustaţă), Augustin Viziru (Romică), Voicu Dumitraş (Lucian), Ovidiu Niculescu (Nicorici), Emilian Marnea (Rusu), Lucian Ifrim (Maior Nuţoiu), Radu Botar (Ilea), Victoria Cociaş (Elena Negrescu), Anca Hanu (Mariana), Dan Bordeianu (Maiorul Mantale), Marina Palii (Flavia Stănese), Cendana Trifan (Carmen), Carneb Ungureanu (Gina), Andreea Grămoşteanu (Marliese)

• Producători: Oana Giurgiu, Tudor Giurgiu, József Berger (co-producător), Bogdan Crăciun (producător asociat)

• Filmul Libertate este co-producţie România-Ungaria, produs de Libra Films şi Mythberg Films şi distribuit în România de Transilvania Film. Pentru distribuţia internaţională, filmul a fost achiziţionat de compania londoneză Reason8.

• Cinematografia: Alexandru Sterian

• Editare: Réka Lemhényi

• Design de producţie: Vali Ighigheanu

• Costume: Viorica Petrovici

• Durata: 109 min.

• Disponibil în cinematografele din România, din 6 oct. 2023

• Filmările au avut loc în 2022, la Brăila, Bucureşti, Sibiu/ România

• Premiera naţională a fost pe 16 iunie 2023 la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), iar premiera internaţională a fost pe 14 aug. 2023 la Festivalul de Film de la Sarajevo. Din 6 oct. 2023 rulează în cinematografele din România

• Premii şi nominalizări (*până în oct. 2023)

- Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF)/România, 2023: Premiul Publicului pentru cel mai popular film românesc din program

- Festivalul Internaţional de Film de la Sarajevo/2023: Tudor Giurgiu – Premiul Confederaţiei Internaţionale a Cinematografelor de Artă (CICAE) pentru cel mai bun film; Tudor Giurgiu – nominalizare cel mai bun film

- Festivalul Internaţional de Film CineFest Miskolc / Ungaria, 2023: Premiul Internaţional Ecumenic pentru cel mai bun film; Tudor Giurgiu – nominalizare premiul Emeric Pressburger

Colonel Teodor Petrache – Şef Securitate Sibiu: Ei vor libertate, ştii? Dar dacă le-o dai, habar nu au ce să facă cu ea!

Dincolo de filmele documentare despre Revoluţia din decembrie 1989, din România (Videogramele unei revoluţii, 1992, regia Andrei Ujică şi Harun Farocki), s-au făcut doar câteva filme artistice inspirate din acest moment crucial din istoria noastră: Sindromul Timişoara (2004), regia Marius Barna; Hârtia va fi albastră (2006), regia Radu Muntean; A fost sau n-a fost? (2006), regia Corneliu Porumboiu. Unul dintre filmele impresionante despre revoluţie este Vulpe vânător (1993) al lui Stere Gulea, adaptarea romanului Încă de pe atunci Vulpea era Vânătorul al Hertei Müller, o peliculă despre atmosfera tensionată de la Timişoara, din zilele premergătoare Revoluţiei. O profesoară urmărită de Securitate este în continuare terorizată psihologic de Securitatea comunistă, care nu dispăruse peste noapte. La vremuri noi, tot noi! Zeci de ani s-a tot tergiversat soluţionarea dosarelor Revoluţiei. La peste trei decenii de la revoluţie, încă nu ştim cine a tras în noi. Dar nu filmul lui Tudor Giurgiu trebuie să răspundă neclarităţilor legate de dosarul Revoluţiei sau să dea verdicte pentru crimele din decembrie ‘89.

Maior Nicu Silivaş - Şef Miliţie Judeţeană: Trimite oameni să ne scoată dracului de aici, că murim nevinovaţi!

Libertate (2023), filmul creat de Tudor Giurgiu, chiar este un film excepţional despre momentul Revoluţiei, un film cu adevărat răvăşitor despre o poveste absurdă, bizară şi aproape necunoscută până acum pentru mulţi dintre români: în timpul protestelor din decembrie 1989, la Sibiu, o unitate de miliţie este asaltată şi faptele degenerează într-o confruntare violentă între armată, securişti, miliţieni şi civili. În toată confuzia dispoziţiilor primite, armata îi reţine pe angajaţii din Miliţie şi Securitate, care sunt puşi sub acuzaţia de terorism. Au fost închişi mai mult de o lună, în condiţii inimaginabile, câteva sute de oameni într-un bazin dezafectat, bătuţi şi ameninţaţi cu arma de militari. Fiind inspirat din fapte reale petrecute la Sibiu în 1989, filmul lui Tudor Giurgiu aminteşte de intensitatea situaţiei din Bloody Sunday (2002), scris şi regizat de Paul Greengrass, filmul despre masacrul din Bogside, din 30 ianuarie 1972, când câteva zeci de oameni care manifestau paşnic pentru apărarea drepturilor civile în Irlanda de Nord au fost împuşcaţi de soldaţi britanici.

În zilele revoluţiei, dar şi câteva luni după, a existat o psihoză a existenţei teroriştilor care trag în populaţie. Această psihoză a fost propagată prin televiziune, întreţinută de frica oamenilor că oriunde ar putea să fie împuşcaţi de vreun dubios în combinezon negru, căţărat pe blocuri, că apa e otrăvită, că s-a găsit o hartă cu cruci negre a teroriştilor. Imaginea teroristului era aceea a mercenarului din statele arabe, fidele regimului Ceauşescu. Scenariul scris de Cecilia Ştefănescu şi de Tudor Giurgiu exploatează absurdul situaţiei în care angajaţi ai Miliţiei şi Securităţii, precum şi persoane civile, cetăţeni români, au fost luaţi ostatici sub acuzaţia că sunt terorişti. Timp de peste o lună, 522 de persoane au fost reţinute ilegal în bazinul unei unităţi militare (UM 01512), ultimii au fost eliberaţi pe 1 februarie 1990.

Şoaită: Suntem liberi!

Actanţii acelor zile sunt atât cetăţenii simpli, cei care stăteau în frig şi în întuneric, cei din afara sistemului, care nu se bucurau de privilegiile partidului, revoluţionarii care au avut curajul să răstoarne un regim totalitar, cât şi oamenii din sistem, privilegiaţii. Tudor Giurgiu concertează excepţional haosul acelui moment care i-a transformat peste noapte pe cei care arestau şi băteau în cei care sunt arestaţi şi bătuţi. Miliţieni, ofiţeri de Securitate, cadre militare cu grad înalt, soldaţi în termen, tineri cruzi entuziaşti ca Şoaită (Ştefan Iancu) sau idealişti (Lucian/ Voicu Dumitraş), civili revoluţionari (Leahu/ Cătălin Herlo) luaţi drept terorişti sunt închişi şi protestează. Ironic, acum securiştii şi miliţienii scandează „Libertate!”.

Viorel Stănese – Căpitan Miliţia Judeţeană: Bă, Armata trage-n noi!

Tudor Giurgiu alege ca în prim-plan să fie nu un erou al revoluţiei, ci un anti-erou, un miliţian, om aşezat, empatic, neapărat cu mustaţă (la modă în anii ‘80), omul care face parte din sistem. Calitatea incontestabilă a filmului este împlinită de o distribuţie impresionantă, deschisă de Alex Calangiu, actor la Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova, care debutează în film cu un rol principal dificil şi provocator, căpitanul de miliţie Viorel Stănese. Alex Calangiu este incontestabil revelaţia acestui film, adevărul e în privirea lui, deopotrivă conştientă, derutată, speriată. Fizionomia lui are ceva din prezenţa caldă a bărbatului cu grijă constantă pentru familia lui (Eu trebuie să mă întorc la familia mea! Eu trebuie să ajung acasă, că am botezul copilului pe 7 ianuarie), probabil scopul de care se agaţă pentru a rezista, dar are şi ceva din neliniştea unui om hăituit şi vinovat. Alex Calangiu creează un rol luminos din umbrele grele ale apartenenţei la regimul comunist.

Procurorul militar Anton Socaciu: Ia zi, cin’ te-a pus să tragi în poporul de pe stradă?

După ancheta condusă de procurorul militar Socaciu, o lepră comunistă întruchipată perfect de Andi Vasluianu, una dintre scenele cele mai emoţionante este scena spălării mâinilor sângerânde, simbolică, desigur, legată de semnarea pactului cu diavolul. Cu naturaleţe şi profunzime, Alex Calangiu face aici o secvenţă memorabilă. Chipul lui este esenţializarea durerii şi a remuşcării, laolaltă cu dezgustul pentru comiterea compromisului. A fost nevoit să trădeze şi să mintă ca să plece din bazinul ruşinii. Ieşirea lui Viorel din arest, într-o zi în care ninsoarea pare să acopere urmele focurilor de arme şi clădirile arse, distruse, echivalează cu intrarea lui într-o altă lume. Finalul filmului cu uşa închisă care poartă stigmatizarea (terorist, securist) este o metaforă pentru libertatea pe care am dobândit-o la Revoluţie, dar nu chiar, pentru că suntem muţi în zarva Europei.

Colonelul Dragoman: Păi ori e război, ori nu mai e?

Într-un conflict, fiecare parte implicată are varianta ei de adevăr. Acest fapt este vizibil mai ales în cazul Colonelului Dragoman, întruchipat desăvârşit de Iulian Postelnicu. El face un personaj cu vorba sacadată, un comandant zelos, obsedat de îndeplinirea ordinului primit, exagerează cu dezinformarea (Da, tovarăşu’ general! Se trage. Unitatea e atacată puternic de Miliţie şi de Securitate) şi din când în când, de frig, de frică, mai trage câte-o duşcă de ţuică.

Chircu: Mi-aţi omorât copilul! Criminalilor!

Un rol episodic, dar sfâşietor, are Toma Cuzin (Chircu), bărbatul căruia i-a fost împuşcat copilul chiar în maşina cu care voia să fugă din oraş împreună cu soţia. Este de neuitat disperarea suferinţei care-i stăpâneşte chipul care plânge şi urlă deopotrivă. Mirela Oprişor, în rolul aproape mut al Stelei, Ofiţer de Securitate, creează un personaj memorabil, conştient de implicaţiile schimbării regimului.

Libertate nu este încă un film despre　Revoluţie, ci este acel film despre Revoluţie, inspirat din fapte reale, cu o poveste captivantă şi răvăşitoare. Este filmul românesc fără scene la măsuţa din bucătărie, are un scenariu cu replică vie, o distribuţie înţesată de actori excepţionali şi o imagine care rivalizează cu orice film produs prin ţări străine. Acest film este un semnal de alarmă pentru justiţia care ascunde şi amână verdictele, până la prescrierea faptelor. Libertate este despre noi, despre românul prea ignorant să ceară justiţie pentru crimele din ‘89, prea oropsit să refuze compromisul şi micile avantaje, prea balcanic să condamne muşamalizarea.