Artiştii, se spune, nu mor niciodată. Totuşi nemurirea lor are nevoie, periodic, de examinare critică şi readucere în atenţie. Altfel nu e nemurise, ci împăiere. Mulţi scriitori români, chiar iluştri, nu au parte încă de monografii cumsecade. Pentru că a scrie o monografie bună este un lucru foarte anevoios şi sortit unui succes ce nu poate aspira să fie egal cu cel obţinut printr-un roman frivol sau un volum de poeme. De mare laudă sînt de aceea autorii care scot monografii exemplare dedicate vieţii şi operei unui autor precum este aceea memorabilă a lui Daniel Cristea-Enache dedicată lui Ion D. Sârbu şi despre care am vorbit pe larg aici.

În ultimul timp mi-au atras atenţia trei lucrări ce prezintă importanţă specială prin efortul de documentare şi dibăcia critică a autorilor. Doi dintre autori sînt critici cunoscuţi pentru calităţile lor. Au ajuns la o vîrstă respectabilă şi la o operă care impune. Liviu Grăsoiu realizează o monografie despre poetul mai puţin frecventat Emil Giurgiuca şi supune obiectului său, aparent nespectaculos, o atenţie şi intuiţii pe care le merită orice scriitor. Rezultatul este impresionant. Ca şi cel obţinut de Gheorghe Glodeanu, critic maramureşan, care poreneşte în căutarea vieţii şi operei lui Anton Holban (Editura Limes) realizînd o lucrare ireproşabilă.

Mă voi opri mai mult la o a treia carte pentru că este vorba de un debut. Un început foarte izbutit al unei tinere universitare din Baia Mare, Crina Bud, care a publicat un volum despre Rolurile şi rolul lui A.E.Baconsky în cultura română (Ed. Paralela 45). Şi subiectul e mai spectaculos decît altele. A.E.Baconsky, poet şi prozator, redactor la revista clujeană Steaua, de unde e dat afară şi mutat la Bucureşti, mort în cutremurul din 1977, a fost cu adevărat un „personaj”, un histrion uneori cinic.

Versurile lui din epoca proletcultistă sînt nişte escaladări ale ridicolului în numele realismului socialist şi al angajării partinice. A.E.Baconsky semnează inepţii lirice pe care Dan Deşliu şi A.Toma abia cu greu le pot concura („lung vuind, plaiuri răsună: Stalin ne-a eliberat”).

Brusc, poetul se leapădă de Satana şi devine un autor stimabil, un poet pe care istoria literară îl reţine şi un prozator cu succes. Dar mai ales are o contribuţie importantă ca traducător, autor al unei cunoscute panorame a poeziei universale, şi comentator al poeziei.

Volumul Crinei Bud este realizat cu mare atenţie, este rezultatul cercetării unei bibliografii vaste, cuprinzînd numeroase mărturii revelatoare despre omul A.E.Baconsky, culese de prin periodice. Simpla înşirare a titlurilor ocupă 20 de pagini. Dar ceea ce impune cu adevărat este comentariul pertinent şi în acelaşi timp atrăgător al autoarei. Ca la orice monografie bună, ea nu se adresează numai specialiştilor. Oricare cititor va parcurge uşor şi cu plăcere cartea sa care ar merita cel puţin un premiu de debut.

Fiind băiet, biblioteci cutreieram. Începusem, pe la cinci ani, cu cea părintească de unde extrăgeam cărţi din care nu înţelegeam chiar totul. Le-am buchisit conştiincios dar şi iritat: mă depăşeau. Reveneam atunci la Fraţii Grimm, la Andersen şi Perrault. În poezie la Topârceanu cu Balada unui greier mic, cu fabula Bivolului şi coţofenei şi chiar cu Rapsodii de toamnă. Acestea erau mult mai uşor de citit, în primul rînd pentru că le ştiam pe dinafară. Mi-aş fi dorit pe-atunci ca toate poveştile şi poeziile care îmi plăceau să fie adunate într-o singură carte.

Iată că Editura Corint Junior îmi împlineşte acest vis juvenil într-un volum cuprinzător pe care toţi copiii îşi vor dori să-l deschidă îndată ce au început să deprindă jocul cu literele: Frumoasa lume a copilăriei – Antologie de texte literare, selecţie de Daniela Beşliu şi Alexandrina Dumitru, cu ilustraţii (frumoase) de Valeria Moldovan. Nu-i îndoială că domniile-voastre, părinţi şi profesori, le-o veţi lua înainte şi le veţi citi cu voce tare aceste fermecătoare poveşti şi versuri încît, atunci cînd le vor parcurge ei înşişi, să le ştie aproape la cuvînt. Aşa le va fi mai uşor lor şi dumneavoastră. Sau poate, asemeni mie, o veţi citi înşivă cu plăcere, cu nostalgie şi cu ochii la calendar, nerăbdători să vină vremea cînd Micul Prinţ sau Mica Sirenă vor fi în stare să asculte Bunica lui Iosif sau pe a lui Delavrancea şi, cu atît mai mult, să le citească singuri.

Să nu ne temem exagerat că jocurile play station şi calculatorul le vor răpi celor mici bucuria de a citi, lipsindu-i de această dulceaţă a copilăriei de care noi avem privilegiul de a ne aminti cu duioşie. Să fim totuşi prevăzători, luînd ca aliat un volum precum cel de faţă. Dacă abecedarul poate fi cam antipatic – va servi la şi la prins muşte - o antologie de texte asemeni aceleia pe care o aveţi acum o să ne ajute să le oferim elevilor din primele clase, dar nu numai lor, gustul care vine din incitarea curiozităţii pentru noutate şi bucuria inocentă a regăsirii, seară de seară, a aceluiaşi basm.

A învăţa să citeşti cu ceaslovul şi Sfîntul Neculai nu se potriveşte epocii noastre şi, de fapt, niciunei epoci. Din fericire, din paginile pentru copii au dispărut poemele cu tractoare, oţelării şi steaguri roşii care ne-au urîţit nouă copilăria. Bunicul lui Delavrancea are voie să rostească fraza finală: „Lăsaţi copiii să vină la mine” fără a fi cenzurat. Bunica modernă nu mai toarce lînă. Caier, furcă, fus sînt cuvinte de glosar şi e bine că autoarele s-au gîndit să îl alcătuiască, într-o lume în care reducţia voabularului e mai periculoasă pentru spirit decît poluarea pentru corp.

Cei care cred că Greierul mic şi Zdreanţă sînt depăşiţi şi puerili trebuie îngrijiţi, trataţi cu miere ca Habarnam al lui N. Nosov.

Cartea aceasta va şopti mîngîietor: Fie-ţi îngerii aproape, somnul dulce. Eu mai am de aşteptat cîţiva ani pînă cînd fiul meu o va citi. Dar, probabil, pentru ai dumneavoastră a şi venit timpul. Lectură plăcută!