Artiºtii, se spune, nu mor niciodatã. Totuºi nemurirea lor are nevoie, periodic, de examinare criticã ºi readucere în atenþie. Altfel nu e nemurise, ci împãiere. Mulþi scriitori români, chiar iluºtri, nu au parte încã de monografii cumsecade. Pentru cã a scrie o monografie bunã este un lucru foarte anevoios ºi sortit unui succes ce nu poate aspira sã fie egal cu cel obþinut printr-un roman frivol sau un volum de poeme. De mare laudã sînt de aceea autorii care scot monografii exemplare dedicate vieþii ºi operei unui autor precum este aceea memorabilã a lui Daniel Cristea-Enache dedicatã lui Ion D. Sârbu ºi despre care am vorbit pe larg aici.

În ultimul timp mi-au atras atenþia trei lucrãri ce prezintã importanþã specialã prin efortul de documentare ºi dibãcia criticã a autorilor. Doi dintre autori sînt critici cunoscuþi pentru calitãþile lor. Au ajuns la o vîrstã respectabilã ºi la o operã care impune. Liviu Grãsoiu realizeazã o monografie despre poetul mai puþin frecventat Emil Giurgiuca ºi supune obiectului sãu, aparent nespectaculos, o atenþie ºi intuiþii pe care le meritã orice scriitor. Rezultatul este impresionant. Ca ºi cel obþinut de Gheorghe Glodeanu, critic maramureºan, care poreneºte în cãutarea vieþii ºi operei lui Anton Holban (Editura Limes) realizînd o lucrare ireproºabilã.

Mã voi opri mai mult la o a treia carte pentru cã este vorba de un debut. Un început foarte izbutit al unei tinere universitare din Baia Mare, Crina Bud, care a publicat un volum despre Rolurile ºi rolul lui A.E.Baconsky în cultura românã (Ed. Paralela 45). ªi subiectul e mai spectaculos decît altele. A.E.Baconsky, poet ºi prozator, redactor la revista clujeanã Steaua, de unde e dat afarã ºi mutat la Bucureºti, mort în cutremurul din 1977, a fost cu adevãrat un „personaj”, un histrion uneori cinic.

Versurile lui din epoca proletcultistã sînt niºte escaladãri ale ridicolului în numele realismului socialist ºi al angajãrii partinice. A.E.Baconsky semneazã inepþii lirice pe care Dan Deºliu ºi A.Toma abia cu greu le pot concura („lung vuind, plaiuri rãsunã: Stalin ne-a eliberat”).

Brusc, poetul se leapãdã de Satana ºi devine un autor stimabil, un poet pe care istoria literarã îl reþine ºi un prozator cu succes. Dar mai ales are o contribuþie importantã ca traducãtor, autor al unei cunoscute panorame a poeziei universale, ºi comentator al poeziei.

Volumul Crinei Bud este realizat cu mare atenþie, este rezultatul cercetãrii unei bibliografii vaste, cuprinzînd numeroase mãrturii revelatoare despre omul A.E.Baconsky, culese de prin periodice. Simpla înºirare a titlurilor ocupã 20 de pagini. Dar ceea ce impune cu adevãrat este comentariul pertinent ºi în acelaºi timp atrãgãtor al autoarei. Ca la orice monografie bunã, ea nu se adreseazã numai specialiºtilor. Oricare cititor va parcurge uºor ºi cu plãcere cartea sa care ar merita cel puþin un premiu de debut.

Fiind bãiet, biblioteci cutreieram. Începusem, pe la cinci ani, cu cea pãrinteascã de unde extrãgeam cãrþi din care nu înþelegeam chiar totul. Le-am buchisit conºtiincios dar ºi iritat: mã depãºeau. Reveneam atunci la Fraþii Grimm, la Andersen ºi Perrault. În poezie la Topârceanu cu Balada unui greier mic, cu fabula Bivolului ºi coþofenei ºi chiar cu Rapsodii de toamnã. Acestea erau mult mai uºor de citit, în primul rînd pentru cã le ºtiam pe dinafarã. Mi-aº fi dorit pe-atunci ca toate poveºtile ºi poeziile care îmi plãceau sã fie adunate într-o singurã carte.

Iatã cã Editura Corint Junior îmi împlineºte acest vis juvenil într-un volum cuprinzãtor pe care toþi copiii îºi vor dori sã-l deschidã îndatã ce au început sã deprindã jocul cu literele: Frumoasa lume a copilãriei – Antologie de texte literare, selecþie de Daniela Beºliu ºi Alexandrina Dumitru, cu ilustraþii (frumoase) de Valeria Moldovan. Nu-i îndoialã cã domniile-voastre, pãrinþi ºi profesori, le-o veþi lua înainte ºi le veþi citi cu voce tare aceste fermecãtoare poveºti ºi versuri încît, atunci cînd le vor parcurge ei înºiºi, sã le ºtie aproape la cuvînt. Aºa le va fi mai uºor lor ºi dumneavoastrã. Sau poate, asemeni mie, o veþi citi înºivã cu plãcere, cu nostalgie ºi cu ochii la calendar, nerãbdãtori sã vinã vremea cînd Micul Prinþ sau Mica Sirenã vor fi în stare sã asculte Bunica lui Iosif sau pe a lui Delavrancea ºi, cu atît mai mult, sã le citeascã singuri.

Sã nu ne temem exagerat cã jocurile play station ºi calculatorul le vor rãpi celor mici bucuria de a citi, lipsindu-i de aceastã dulceaþã a copilãriei de care noi avem privilegiul de a ne aminti cu duioºie. Sã fim totuºi prevãzãtori, luînd ca aliat un volum precum cel de faþã. Dacã abecedarul poate fi cam antipatic – va servi la ºi la prins muºte - o antologie de texte asemeni aceleia pe care o aveþi acum o sã ne ajute sã le oferim elevilor din primele clase, dar nu numai lor, gustul care vine din incitarea curiozitãþii pentru noutate ºi bucuria inocentã a regãsirii, searã de searã, a aceluiaºi basm.

A învãþa sã citeºti cu ceaslovul ºi Sfîntul Neculai nu se potriveºte epocii noastre ºi, de fapt, niciunei epoci. Din fericire, din paginile pentru copii au dispãrut poemele cu tractoare, oþelãrii ºi steaguri roºii care ne-au urîþit nouã copilãria. Bunicul lui Delavrancea are voie sã rosteascã fraza finalã: „Lãsaþi copiii sã vinã la mine” fãrã a fi cenzurat. Bunica modernã nu mai toarce lînã. Caier, furcã, fus sînt cuvinte de glosar ºi e bine cã autoarele s-au gîndit sã îl alcãtuiascã, într-o lume în care reducþia voabularului e mai periculoasã pentru spirit decît poluarea pentru corp.

Cei care cred cã Greierul mic ºi Zdreanþã sînt depãºiþi ºi puerili trebuie îngrijiþi, trataþi cu miere ca Habarnam al lui N. Nosov.

Cartea aceasta va ºopti mîngîietor: Fie-þi îngerii aproape, somnul dulce. Eu mai am de aºteptat cîþiva ani pînã cînd fiul meu o va citi. Dar, probabil, pentru ai dumneavoastrã a ºi venit timpul. Lecturã plãcutã!