Poeme
de Igor Rems
IGOR REMS, poet şi pictor, s-a născut în oraşul Bar, Muntenegru (1957), este membru al Societăţii Scriitorilor din Serbia, Muntenegru şi Germania. Dintre volumele de poezie, amintim La porţile împărăţiei cerurilor (1996), Râul singuratic (1996), Oraşe (1998), Pelerinaje (1999), Orbit de lumină (2007), Secretul tăcerii etrusce (2009), Femeia care nu există (2011). Grupaje de poeme i-au fost traduse în germană, engleză, poloneză, macedoneană, bulgară, greacă, italiană şi franceză. Este deţinătorul a numeroase premii naţionale şi internaţionale.
CORTE *
lumina fulgerului
luminează împrejurimile munţilor
urmele negre ale norilor
vântul biciuie picioarele fragile
cărând frunze ofilite
un bătrânel
cu sprâncenele acoperite de zăpadă
intră în atelierul olarului
priveşte atent la frunţile noastre
vorbeşte despre ploaia furtunilor
de vară
despre ceaţa densă pe care
a dosit-o în grădină
apoi, din somnul lui iernatic,
sculptează
cele mai frumoase căni şi ulcioare
________
* Corte - orăşel pitoresc din Corsica.
VINCENT VAN GOGH
prea aproape un cer violet
striveşte rădăcinile grâului
sufletul freamătă
la vederea aurului vegetal
în adâncul iluminării sale
pune o miraculoasă bunătate
dintr-o altă lume venită
duce cu el o presimţire
precum duce creştetul cerului
ultimul strigăt de ajutor al privirii sale
ce flutură deasupra câmpiilor
rămâne împietrit
lângă forma sferică, solară
singurul bulgăre
din a timpului rouă
BOULOGNE **
te-ai aplecat deasupra unui ochi de apă întunecată
scrutezi norii de la înălţimea turnului
strigătele se prăbuşesc pe caldarâm
copitele cailor zdrobesc puritatea adevărului
marea scapă de mustrările conştiinţei
loveşte furioasă rocile goale
din turnul clopotniţei
surâde ora nefastă
un zid rece de tăcere
îţi apasă pe piept
dar tu nu auzi suspinul din larg
__________
** Boulogne - oraş în Normandia.
ALB
în timpul nopţii tăcerea este stăpânul lumii
gâturile înflăcărate ale porumbeilor
se mistuie în apropierea noastră
plopii, albaştri plopi
puncte scânteietoare ale resturilor râului
cărora cineva le tulbură somnul
culorile devin sângerii
gura de peşte este o carapace
în care embrionii dansează
dansuri pătate de sângele adulţilor
polenul vieţii este vânturat
precum seminţele de mac
dincolo de întuneric pe o scară în flăcări
Absolutul coboară alb ca varul
noaptea scoate la iveală imposibilul
agaţă diverse forme de corali
la urechea însângerată a Umanităţii
Quid est homo quia magnificas eum ***
pe râu Absolutul pluteşte cu fruntea ridicată
deasupra ei reflexiile lunii învelesc stelele
__________
*** Cristobal Morales (1500 - 1553)
PEŞTELE
alunecă precum oglinda
în îmbrăţişarea apei albastre
verdele ierburilor care îl acoperă tremură,
ademeneşte scânteierea aripioarelor
coada lui cunoaşte bine visul
din adâncul Pământului
nimeni nu aminteşte de numele lui
secretele sunt îngropate pentru totdeauna
el înoată mai departe tăcut
PICTORUL MEU
din albul imaculat al hârtiei ai extras cu creionul
coapsele mele mari. am trăsături din zodia peştilor
peste zâmbetul meu pluteşte un aer evanghelic
gesturile unei precizii provizorii le laşi la vedere
un păcat la fel de grav precum secretul tăcerii etrusce
în zorii zilei vulnerabile, mâinile puternice înconjoară
albul care acoperă burta mea lacomă
două porumbiţe ca laptele
smulse din mierea păstrată în faguri
pielea tăcută se ofileşte şi dobândeşte culoarea verii
copacul sălbatic răspândeşte miresme
surprinse de acuarela unui asfinţit
de-alungul lacului cu degetele tale deschizi abisul iazurilor
pe care stelele stau încoronate în constelaţia lebedei
înainte ca întunericul să ne acopere.
Prezentare şi traducere de
Niculina Oprea
|