Dedicat celebrării a 140 de ani de la naştere, volumul intitulat Ştefan Petică – 140. Restituiri este o contribuţie substanţială la evocarea personalităţii creatoare complexe a scriitorului Ştefan Petică, recunoscut ca cel dintâi simbolist din literatura română. Poet, publicist, dramaturg, prozator, Ştefan Petică a fost o conştiinţă artistică de o modernitate pe care istoriile literare nu au subliniat-o întotdeauna îndeajuns, astfel că proiectul acesta de restituire a imaginii scriitorului în adevărata sa complexitate şi profunzime, iniţiat de către propria descendentă, conf. univ. dr. Nicoleta Presură Călina, cu sprijinul Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova, dar şi al unor importante instituţii de cultură, este un proiect necesar.

Cu un Cuvânt înainte scris de Basarab Nicolescu, în care este marcată tocmai interdisciplinaritatea construcţiei mentale a scriitorului, volumul are o riguroasă structură, stratificată ca un adevărat demers arheologic aplicat operei şi personalităţii acestuia. În acest sens, o primă secţiune reuneşte comunicările susţinute în cadrul manifestărilor culturale desfăşurate prin colaborarea Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova cu Institutul Cultural Român, Muzeul Literaturii Române şi Biblioteca Municipală „Ştefan Petică” din Tecuci, şi anume: un simpozion organizat la Biblioteca Municipală „Ştefan Petică” din Tecuci (21-22 ianuarie 2017), o conferinţă la Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova (27 ianuarie 2017) şi o masă rotundă la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti (21 februarie 2017). Scenariu amplu al rememorării, recitirii şi reinterpretării operei polivalente a scriitorului, aceste manifestări culturale au adus în centrul dezbaterii aspecte mai puţin cunoscute ale scriiturii lui Ştefan Petică, dar şi ale unei gândiri experimentale de anvergură, căci îndeosebi publicistica sa este un adevărat laborator de idei novatoare deplasate cu o lejeritate intelectuală uluitoare în sfera culturală, socială, politică etc. (aproape nu există domeniu care să scape dorinţei scriitorului encicloped de experimentare şi inovaţie).

O altă secţiune a volumului este rezervată celebrării scriitorului în mediul academic prin studii riguroase aplicate diverselor faţete ale operei sale (un pachet complex de abordări estetice, stilistice, comparatiste etc. scot la lumină aspecte interesante şi efecte de noutate în receptarea sa critică). Deschisă interpretărilor şi unor varii conexiuni teoretice, tocmai pe fondul interdisciplinarităţii unei gândiri enciclopedice, care a pregătit programatic modernizarea literaturii române, opera lui Ştefan Petică şi-a dovedit, de-a lungul acestor reexaminări critice, o inepuizabilă putere germinativă. Făcând să încolţească atâtea noi perspective şi viziuni exegetice, opera aceasta cu cifru încă nedesluşit a rămas, ceea ce a fost şi la începutul secolului trecut, un obiect estetic învăluit în mister, precum misterioasa „fecioară în alb” ca metaforă creatoare, care, pe măsură ce este exfoliat şi expus, sporeşte efectul tulburător de inefabil. Întreaga productivitate exegetică este doar semnul unui nucleu care nu poate fi decantat până în subterana alchimiei poetice. De aceea, ceea ce interpretarea, desigur, nu poate epuiza, poate fi re-învăluit în emoţia împărtăşirii, a comuniunii de suflet, iar secţiunile rezervate omagierii scriitorului de către oamenii locului natal (Omagiul tecucenilor, Omagiul fiilor satului natal) au chiar această funcţie exercitată, de dincolo de arheologia exegetică, dintr-un preaplin emoţional, sufletesc. Un corpus de traduceri din opera lui Ştefan Petică (îndeosebi din Poeme în proză), într-o paletă largă de limbi (engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, portugheză), este o probă a supleţei limbii sale poetice, dar şi un experiment al multiplicării într-un evantai de oglinzi lingvistice, atât de consonant spiritului simbolist, în general, şi spiritului scriitorului, în special (un strălucit poliglot, el însuşi).

De asemenea, secţiunile finale de Repere critice şi Evocări (o culegere impresionantă de aprecieri ale unor reputaţi critici şi istorici literari, apărute în timp) consolidează imaginea scriitorului Ştefan Petică, amintind reala sa greutate valorică, fixată prin girul unor nume consacrate. Această substanţialitate, paradoxal, a celui mai diafan scriitor simbolist o reface volumul dedicat celebrării a 140 de ani de la naşterea sa, atât prin rigoarea structurării materiei, prin atent calculata compartimentare, cât şi prin cele peste 400 de pagini de care coordonatoarea volumului, Nicoleta Călina Presură, s-a ocupat cu profesionalism şi acribie, dar şi cu emoţie responsabilă, pentru a lăsa un fir ideatic să parcurgă dintr-un suflu întreaga lucrare. Imaginile şi documentele cu privire la viaţa şi activitatea lui Ştefan Petică, sau cele de la diversele manifestări culturale prilejuite de omagierea acestuia, închid, prin Addenda, volumul, aducând figura scriitorului în actualitate, conferindu-i viaţă din nou.