Profesoară de istorie şcolită în universitatea bucureşteană, poeta Iulia David a debutat cu mulţi ani în urmă în revista Luceafărul, publicând apoi sporadic şi în Amfiteatru, Ramuri, Convorbiri literare, Mozaicul. Este deţinătoare a unui premiu la Concursul naţional de poezie Interferenţe lirice (1981) şi a unuia pentru reportaj literar acordat în 1986 de Editura Cartea Românească. Editorial, a debutat în anul 2002, la editura craioveană Scrisul Românesc, cu volumul Viaţa între două veacuri.

Prezenţa Iuliei David în viaţa literară craioveană este discretă, dar convingătoare. Anul 2007 i-a prilejuit publicarea volumului intitulat Ipostazieri din spaţiul interior, iar în 2008 Arta contemplării la editura AIUS, ambele cărţi beneficiind de o prezentare grafică elegantă realizată de Gabriel Goga, copertele fiind inspirate, la sugestia autoarei, din tablourile lui Marc Chagall ( Ceas cu pendulă şi aripă albastră pentru Ipostazieri din spaţiu interior şi, respectiv, Dublu portret în cazul volumului Arta contemplării).

Cum cele două volume , apărute la scurt interval unul după altul, au o pregnantă unitate de ton şi de viziune lirică, mă voi referi în cele ce urmează la ambele fără să le diferenţiez. O primă lectură te convinge repede şi bine despre preferinţele literare şi artistice ale autoarei. Poetul Virgil Mazilescu, actorul Dragoş Pâslaru (călugărit de ani buni la una dintre mânăstirea vâlceană Frăsinei) cu care Iulia David întreţine o corespondenţă susţinută pe probleme religioase şi artistice, poeţii Cezar Baltag, Ilie Constantin, Ion Gheorghe sunt evocaţi din gratitudine pentru că, după mărturisirile autoarei, au avut un rol determinant în afirmarea ei publicistică în anii studenţiei sale bucureştene. Regizorul spaniol Luis Bunuel, nume de referinţă în cinematografia mondială a secolului trecut, poetul american Frank O Hara sunt şi ei repere ale lumii interioare pe care poeta însăşi o proiectează şi o construieşte: Mă gândesc la focul de paie /care e viaţa asta / şi la cât se luptă unii/ să-şi repare imaginea făcută ţăndări / şi chiar la mine care îl citesc/ pe americanul ăla / pianist şi poet/ cu o grămadă de prieteni/care a murit în 66/ cel care-l simţea pe Pierre Reverdy/ ca pe un frate de cruce...

Sensibilă şi delicată, cu o cerebralitate mereu strunită de feminitate, Iulia David pendulează cu gracilitate între propriul său eu şi alteritate, aceasta fiind constituită din fiiinţele cele mai apropiate ( mama Caliopi, fiica Vera Lucia Ovidia) , dar şi din colegi de catedră , cum i-a fost criticul literar Petre Ciobanu. Mereu atentă la cei din jur, alegând grâul de neghină, Iulia David priveşte cerul prin ochiul înlăcrimat şi are sentimente amestecate (cităm din poemul care poartă acest titlu : Sentimente amestecate/ mă încearcă / e o poveste / care seamănă izbitor cu o alta / un bărbat a intrat în labirint/ şi ascultă tăcerea... Discursul său limpid şi convingător, cu unele accente retorice pe alocuri, este marcat prea des, totuşi, de didacticism, de eticul asumat cu intenţionalitate şi prea evident exprimat, după opinia noastră: Era bine în turnul de fildeş/ oricine mi-ar fi întins o mână/ îl credeam vinovat/ venise vremea să trec cu vederea morţii de ieri/ şi să încep cu cei de azi clevetitori/ ce încă mai muşcă ţărâna / îmi făcusem un plan/ de care alţii să nu aibă parte/ pe ani şi pe zile/ unul diabolic care să nu scape pe nimeni/ un fel de capcană care să-i înghită pe toţi/ şi să liniştească odată pământul de hulpavi (Venise vremea) .

Rănită de insensibilitatea celor din jur, alţii decât fiinţele apropiate, poeta simte în permanenţă nevoia să se distanţeze de cotidianul precar, să-şi ia revanşa prin poezie asupra acestuia: Poemul s-a născut frumos/ vechea mea intuiţie/ se transformase într-o fulgurantă emoţie/ într-un gest matur de iubire şi căinţă/ eram adorată de toţi spiriduşii /poveştilor din copilărie/ acum nu fac altceva / decât să încerc o nouă / formă de guvernare a cuvintelor/ muntele va învinge/ pădurea îl va acoperi( Poemul s-a născut frumos).

Îi dorim prieteneşte talentatei şi inteligentei poete Iulia David să-şi urmeze calea aşa cum crede ea de cuviinţă, ţinând, totuşi, seama şi de observaţiile pertinente ale criticilor literari, pentru a-şi contura mai ferm spaţiul liric propriu, fiindcă are toate datele pentru aceasta, care să-i aducă notorietatea şi aprecierile pe care le merită din partea cititorilor avizaţi de poezie şi a confraţilor de breaslă. Ave Poeta!