Bătrânul cititor de cărţi
adormea seara târziu, cu tâmplele
cărunte între bucoavne.
Visa că, iată, călătoreşte din nou
printre stele cu o carte în mână.
Fiecare stea era o bibliotecă uriaşă,
mai strălucitoare decât Andromeda
din Constelaţia Casiopeea sau ca rochia
de nuntă a Reginei din Saaba.
Călătorea ca un înger pieziş
din stea în stea, din bibliotecă în bibliotecă.
Ştergea praful de pe cărţile celorlalţi,
hrănind motanii vânători
de şoareci îndrăgostiţi de tăbliţele de ceramică
din Alexandria, de foile de papyrus,
de pergamentele diafane de la Marea Moartă.
Bătrânul savant se visa şi chiar aşa
era el: înger pieziş zburând/zburdând
printre stele cu o carte în mână.