| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Ion Mariafarul din Alexandria în fiecare noapte în cămăruţa mea de schimnic construiesc Farul din Alexandria să mă vadă corăbiile de departe cum stau printre munţii de cărţi aici lângă Coloanele lui Hercule locul unde se despart mările în depărtare se vede Atlantida aici îmi construiesc eu Himera capcană pentru stele şi vise jocul meu de-a Universul în alte vremuri am construit Piramide am fost un lucrător cuminte aparţinând Ghildelor din Ashkelon în vremurile viitoare ştiu că voi construi galaxii în cer sunt Poetul adică Bufonul zeilor înţeleptul şi Puterea de care până şi zeii se tem numai să vrea poetul şi Zeii vor deveni pagină de carte arheologie stelară de multe nopţi nu am mai scris nimic munţii mă aşteaptă să cresc aşa ca ei iar eu de o mie de ani nu m-am mai înălţat cu un centimetru atâtea cuvinte în jur şi tu nu îl găseşti pe cel bun atunci când îţi trebuie trenuri se duc şi vin prin subteranele memoriei frica este un tunel prin care trebuie să treci un vis premonitoriu toţi vom sta cândva cu oameni străini la masă şi toţi vom arunca sare peste umăr ca într-un tablou ceresc toţi vom scrie textele esenţiale când ele nu vor mai fi citite noi toţi vom adormi târziu în sanctuarul literaturii jos în noroi unde vom sta păziţi de sârma ghimpată şi vom aştepta fluierul sergentului pentru a porni la atac printre gloanţe şi cărţi ratate ale căror schije lovesc atât de puternic rupând carnea literaturii când vom ajunge în teritoriul inamic vom fi primiţi ca eliberatori ne vor spune eroi vom fi statui ne vor ascunde în manualele de şcoală deriva continentelor şi alte întâmplări pe sufletul meu alunecă plăcile tectonice femeile pe care le-am iubit sunt vulcani unii stinşi alţii gata să erupă şi nu pot să mă deghizez în Bacovia ori în Rimbaud când eram tânăr am plantat copaci seculari sequoia ei vor creşte ţinând minte un tânăr care ţinea continentele într-un vag echilibru şi în tăbliţele din Sumer se aminteşte de mine vânam leii în deşert şi aduceam astrologia oamenilor îi învăţam mersul stelelor şi al destinelor deşi destinul meu nu mi-l cunoşteam un poet civilizator nu ştie când continentele se vor opri din derivă doar pentru poet în maelstrom mă înşurubez în poezie şi în spaimele nopţii între ştiinţă şi magie mă zbat ca un fluture atras de o lampă am îndoieli şi certitudini îndoielile devin certitudini şi certitudinile îndoieli practic eroismul cultural de unul singur printre oameni sunt un cărturar iar printre cărţi sunt un om am dorinţe puţine dar puternice şi nicio dorinţă nu o voi putea împlini dar aşa este soarta samurailor să accepte ce pentru alţii este de neacceptat sunt bătrân şi tânăr simultan trăind în cosmos dar şi pe pământ mă înşurubez în poezie şi ea se înşurubează în mine cândva vom fi o singură fiinţă |