| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Ion Mariacalm nocturn statuia de la sensul giratoriu în iarba ce o înconjoară insectele stau înghesuite căutând căldura la stradă un cerşetor priveşte pe fereastră în sala de jocuri unde banii circulă repede dar nu şi pentru el într-un apartament rece o fată visează la viitorul iubit în apartamentul din vechiul bloc un poet încearcă să adoarmă torturat de griji şi frică pe sub felinare fulgii de zăpadă au început un vals doar câteva ferestre aprinse şi acolo sunt oameni plini de griji fiecare cu povestea lui unică mai este mult până la ziuă într-un oraş oarecare în care trăiesc oameni ca oricare alţii totul este calm şi liniştit calmul dinaintea venirii extratereştrilor o căpiţă de fân o căpiţă de fân veghind ca un călugăr în rugăciune undeva pe un deal înconjurat de munţi poate aşa voi arăta şi eu peste o sută de ani (cine poate să ştie?) mai departe (într-o poiană) sunt câteva statui al căror nume este uitat vara trec pe aici motociclişti şi poeţi însă lumina stelelor rămâne cum a fost întotdeauna undeva departe o biserică albă cu două turnuri ca nişte soldaţi ce stau de pază în sat câinii care îşi fac datoria latră şi umbrele ce trec pe drum o căpiţă de fân cosit dimineaţa devreme când roua mai poate spune ceva despre oameni o lume de poveşti lumea este plină de poveşti numai să ştii să asculţi câinele care aşteptă un om cerşetorul care abia mai vede şi ar trebui operat dar nu are bani bolnavul care priveşte ninsoarea la fereastră şi ar vrea să fie afară cel care a pierdut ultimii bani la păcănele şi nu ştie ce să mai facă poetul pedepsit să scrie despre toţi şi să nu fie ascultat bătrânul care a pierdut tot în afară de amintiri iarba care îngheaţă sub zăpadă ziua de mâine care deja este înscrisă în akasha peste tot numai poveşti universul este o poveste pe care şi-o spune seara Dumnezeu bând un ceai fierbinte şi aromat alegeri fiecare dintre noi va trebui să străbată tunelul de întuneric fără să ştie ce va găsi la capăt: o cană caldă de ceai uitată în zăpadă o astronavă gata să decoleze spre stele străine sau acolo va găsi doar o oglindă fiecare dintre noi trebuie să înveţe limba lucrurilor obscure ce explodează pline de lumină lucrurile acelea care sparg valurile cunoaşterii şi dau naştere la insule în marile oceane tăcute limba locurilor incerte în care bobul de rouă ori lacrima înfloresc strălucind precum bomba atomică fiecare dintre noi va trebui să străbată tunelul de întuneric şi înainte de a găsi spărtura va trebui să aleagă între albastru şi roşu |