| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Ion Mariasalonul 219 medicului Roxana Mustafa ce facem domnule noi aici? mă întreabă Moromete (de parcă eu aş şti) salonule alb cu paturi noi şi pacienţi care pleacă şi vin la ora primului tratament totul pare încremenit în eternitate şi fereastra este un ecran de cinematograf salonul este un punct fix pe o hartă a universului aici durerea se strânge în borcane invizibili extratereştrii organizează totul ei au uitat ce înseamnă suferinţa şi o fură de la internaţi însă noi o simţim la fel de aproape ca o iubită ce căutăm noi domnule aici în acest salon de trecere? şi până la urmă cine suntem de unde venim încotro ne ducem noi omenirea aflată în salonul 219 ce facem noi aici între lumi? întreabă cu voce stinsă Moromete salonul este alb cu paturi noi şi medici care ne vizitează din când în când pentru noi (cei internaţi) Universul este doar un spital mai mare la Florenţa la Florenţa Dumnezeu poate fi găsit la program precum un bugetar la stat însă atunci când l-am căutat eu la celebrul Dom Dumnezeu nu era acolo şi Domul era închis poate că Dumnezeu era plecat ori într-un schimb de experienţă sau poate într-o mică vacanţă sigur este că nu am putut vorbi cu El însă vor mai fi şi alte locuri alte prilejuri nu scapă El de o discuţie serioasă cu mine când îl voi întâlni îi voi vorbi sincer ca de la bărbat la bărbat eu când mă uit la ceilalţi îmi dau seama cât de mult am îmbătrânit şah în jocul Lui cu Diavolul Dumnezeu mută uneori şi cu negrele? |