Mircea Eliade ºi gândirea miticã

(Un colocviu internaþional dedicat Centenarului Mircea Eliade)

Ultimele decenii ale secolului XX, ca urmare a cãderii Cortinei de fier, au determinat schimbãri importante în viaþa politicã a lumii. Conceptul de mondializare a devenit un leitmotiv în aceºti ani, cu toate transformãrile pe care acesta le implicã sub aspect social, economic, în imaginarul colectiv, într-o epocã a drepturilor omului, dar ºi a recrudescenþei terorismului ºi a schimbãrii raportului de forþe pe plan mondial. Nu numai ideea de Europã politicã, dar ºi culturalã, a suferit transformãri esenþiale. Poate de aceea Edgar Morin, într-o cunoscutã lucrare apãrutã în 1981, Pour sotir du XX-e siecle, se întreba asupra destinului lumii la sfârºitul ultimului secol. Ea ar putea fi completatã de rãspunsul la întrebarea : cum construim secolul XXI ? Care este omul prefigurat de mondializare ? Ce fantasme ideologice ne ameninþã? Redescoperirea simbolului ºi a semnificaþiilor uitate ale tradiþiilor culturale mai joacã ele astãzi vreun rol? Care sunt ecourile operelor lui Carl G. Jung, Gaston Bachelard sau Mircea Eliade la început de mileniu ?

Aproape toate dicþionarele de mitologie îl descriu pe Mircea Eliade ca istoric al religiilor, hermeneut al mitului sau specialist în mitologie comparatã. Existã voci care vorbesc de antropologia lui Mircea Eliade, cum existã critici recenþi care vãd în lucrãrile sale de istoria religiilor orientãri tradiþionalist-metafizice sau chiar ideologice. Dincolo de toate acestea, Georges Dumézil numea opera lui Mircea Eliade, în prefaþã la Images et symboles, «una dintre cele mai originale ale timpului nostru care nu ne lasã sã uitãm cã autorul ei a fost ºi rãmâne un scriitor ºi un poet» (Images et symboles, Gallimard, 1997, p.5).

Considerat unul dintre fondatorii noþiunii de imaginar, alãturi de Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Henry Corbin, Mircea Eliade este un gânditor erudit tradus în 18 limbi, o personalitate complexã care a marcat fundamental studiul religiilor ºi al miturilor în secolul XX. Istoric ºi filosof al religiilor, el este legat de universul imaginilor ºi simbolurilor arhaice, dar ºi de cel al literaturii ºi, în special, al literaturii fantastice. Aceastã dublã vocaþie, caracteristicã ºi lui Bachelard, de dublu cãutãtor de simboluri în mitologie ºi literaturã, este expresia unei gândiri care ne dezvãluie ºi un nou tip de abordare antropologicã. Într-o epocã în care se anunþã tot mai des « moartea omului », dupã o cunoscutã expresie a lui Jean Brun, Eliade îºi exprimã dorinþa de a nu renunþa la noþiunea de umanism. Istoricul religiilor nu are în vedere însã subordonarea cercetãrilor sale «ismelor» metafizice sau sociologismului pozitivist, ci înþelegerea ideii de fiinþã istoricã prin recuperare hermeneuticã a anumitor semnificaþii uitate ale universurilor simbolice religioase. Redescoperirea Celuilalt, a lui homo religiosus, într-o epocã din ce în ce mai secularizatã, pune problema resurselor regenerãrii spirituale a omului. Pornind de la ideea cã originile conºtiinþei sunt de naturã religioasã, ceea ce Carl Gustav Jung desemnase prin termenul de inconºtient colectiv, redescoperirea simbolului, crede Mircea Eliade, poate duce la redefinirea condiþiei umane ºi la depãºirea aºa-numitelor crize de identitate ale omului recent. Noul model de raþionalitate exprimã, în acest sens, ceea ce filosoful Eliade intuia cu mai bine de o jumãtate de veac în urmã : «Suntem pe cale de a înþelege astãzi un fapt pe care secolul al XIX-lea nu putea nici mãcar sã-l prevadã : cã simbolul, mitul, imaginea þin de substanþa vieþii spirituale, cã le putem camufla, mutila, degrada, însã niciodatã extirpa» (Op. cit., p. 12).

Depãºirea gândirii factuale a predecesorilor sãi (Georges Frazer, Van der Leuw etc.) ºi apropierea de o filosofie a sacrului deschide astãzi noi direcþii de cercetare în hermeneutica simbolismului religios ºi a importanþei acesteia pentru redefinirea raþionalitãþii. În aceastã direcþie, întâlnirile hermeneutului, istoric al religiilor, cu simbolurile trebuie sã devinã „creatoare”, ca, de altfel, orice întâlnire dintre Identitate ºi Alteritate. Or, dacã omul modern a fãcut un exces din reprimarea mitului ºi a imaginii prin sacralizarea unei raþionalitãþi identitare, acest lucru trebuie reevaluat. Pentru cei care admit realitatea imaginarului ºi semnificaþia creativitãþii, ar putea însemna, scrie Rennie, citându-l pe Mircea Eliade „cea mai mare libertate pe care omul ºi-o poate închipui: libertatea de a interveni chiar ºi în alcãtuirea ontologicã a universului.” (Reconsiderându-l pe Eliade, Criterion Publishing, Co, Inc USA, 1999, p. 264).

Interesul istoricului religiilor pentru antropologia imaginarului ºi redefinirea raþionalitãþii astãzi reprezintã ºi obiectivele principale ale Colocviului internaþional « Mircea Eliade et la pensée mythique », dedicat centenarului istoricului religiilor, colocviu care are loc în perioada 24-25 mai la Universitatea din Craiova (organizat de Centrul de Studii asupra Imaginarului ºi Raþionalitãþii «Mircea Eliade » al Universitãþii din Craiova ºi Institutul de Cercetãri Filosofice Lyon III în colaborare cu Centrul «Gaston Bachelard», Universitatea Bourgogne, Asociaþia «Amis de Gaston Bachelard», Dijon, Institutul Român de Teologie ºi Spiritualitate Ortodoxã ºi revista Luminã linã din New York, CDST - Universitatea din Craiova ºi Fundaþia Alfa - Cluj).

 Potrivit conferinþelor anunþate, colocviul acordã o atenþie specialã diverselor abordãri ale imaginarului întreprinse de Cercul de la Eranos (Carl G. Jung, James Hillman, G. Bachelard, Gilbert Durand, Henri Corbin, Mircea Eliade etc.), care, dupã cum mãrturiseºte Gilbert Durand,  «era însufleþit de credinþa platonicianã într-un realism primordial al imaginii, într-o valoare kerigmaticã a mitului» (Figuri mitice ºi chipuri ale operei, Nemira, Buc., p.1998, p.12).  De asemenea, ele exprimã dorinþa de valorizare a operei eliadiene de cãtre ºtiinþele umane din acest secol prin tendinþele acestora spre interdisciplinaritate, la care se adaugã, în mod firesc, exegezele creaþiei sale literare.

Printre participanþii la colocviu se aflã filosofi, antropologi, sociologi, esteticieni, din þãri precum Franþa, Italia, Spania, Portugalia ºi Brazilia. Unii dintre aceºtia sunt cunoscuþi în România. Este vorba de cei pe care Centrul «Mircea Eliade» i-a promovat ºi tradus: Jean-Jacques Wunenburger profesor de filosofie la Universitatea Lyon III, fondator al Centrului «Gaston Bachelard» din Dijon, Doctor Hono­ris Causa al Universitãþii din Craiova ºi Maryvonne Perrot, profesor, director al Centrului «Gaston Bachelard» al Universitãþii din Bourgogne, ambii participând în 1998 la inaugurarea CSIR «Mircea Eliade» de la Universitatea din Craiova, Jean Libis preºedinte al  Asociaþiei «Amis de Gaston Bachelard» din Dijon ºi Bar-sur-Aube, Jean-Pierre Sironneau, profesor emerit la Universitatea Pierre Mendez din Grenoble, sociolog, specialist în religii politice, Bruno Pinchard, profesor de filosofie  la Universitatea Lyon III. De asemenea, participa profesori ºi cercetãtori interesaþi de opera lui Eliade : Joel Thomas profesor la Universitatea din Perpignan, Alberto Felipe Araujo ºi Sergio Sousa – Universitatea Minho, Braga, Pilar Perez, Universitatea Autonomã din Madrid, Elda Rizo UESPE, Estadual Paulista Araraquara din Brazilia, Sonia Rovito, Universitatea Arcavacata di Rende din Calabria ºi Renato Bocali, Universitatea Liberã din Milano. La aceºtia se adaugã cunoscuþi cercetãtori români ai imaginii ºi imaginarului (Sorin Alexandrescu, nepot al lui Mircea Eliade, Director al Centrului de Studii asupra Imaginii (CESI), profesor la Universitatea din Bucureºti ºi Universitatea din Amsterdam ºi Corin Braga, director al Centrului de Studii asupra Imaginarului «Phantasma», Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj), membrii titulari ai Centrului de Studii asupra Imaginarului ºi Raþionalitãþii « Mircea Eliade », Universitatea din Craiova (Ionel Buºe – director CSIR, Ion Ceapraz, Ioan Lascu, Cãtãlin Stãnciulescu), membrii asociaþi (Sabin Totu, Dorin Ciontescu - Samfireag, ªtefan Melancu, Marian Buºe), colaboratori (Edmond Defecheraux, Marius Ghica, Cãtãlin Ghiþã, Lorena Pãvãlan, Adriana Neacºu, Laura Codrina Ioniþã, Gabriela Boangiu) ºi doctoranzi (Andreea Andrei ºi Constantin Mihai).

Colocviul «Mircea Eliade et la pensée mythique» este întregit de o masã rotundã despre raportul dintre ºtiinþã ºi religie în pragul marilor provocãri ale secolului XXI ºi de un Simpozion «Mircea Eliade», am spune un frate geamãn al colocviului de la Craiova, care va avea loc în diaspora româneascã, la New York, douã sãptãmâni mai târziu.