Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Eram Magdalena

        de Ionuţ Adrian Pătularu

Cinzia Demi este una dintre cele mai prolifice şi sensibile poete, scriitoare şi eseiste din literatura contemporană italiană, implicată într-un vast concept cultural, primind în noiembrie 2017 premiul Italia Donna per la Poesia. De-a lungul existenţei sale a publicat: Incontriamoci all‘inferno, parodia di fatti e personaggi della Divina Commedia di Dante Aligheri (2007, 2010, 2014); Il tratto che ci unisce (2009); Al di lŕ dello specchio fatato. Fiabe in poesia (2010); Caterina Sforza. Una forza della natura tra mito e poesia (2010); Incontri e Incantamenti (2012); Ersilia Bronzini Majno. Immaginario biografico di un‘italiana tra ruolo pubblico e privato (2013); Ero Maddalena (2013); Maria e Gabriele. L‘accoglienza delle madri (2015); Nel nome del mare (2017). Volumul Eram Magdalena (Ero Maddalena) reprezintă, de fapt, apariţia unui alter ego al distinsei poete în această lume iluzorie, în care există sensuri şi coduri într-un univers religios ce ne înconjoară.

Magdalena este în stare să se metamorfozeze, îmbinând sacrul cu profanul şi având nevoie de iubire ca formă de rezistenţă în faţa provocărilor acestor lumi. Oraşul cu străduţe inundate de lumină, de voci şi sunete, în ziua Sfintei Rita, imaginea trandafirilor parfumaţi şi coloraţi, femeile la tejghelele din piaţă sunt căutate poetic de Magdala lângă lacul Tiberiadei. Acest personaj mitic are puterea de a renaşte: „Ca şi crucea/ Pe care o întâlnesc mereu/ În ramurile măslinilor/ Pe povârnişul muntelui/ La răscrucea unei trecători/ Un mesaj sacru sau simplu/ Ce înseamnă, oare”.

Sacrificiul are rolul său vindecător, taumaturgic, descoperindu-ne o nouă dimensiune: „Mă voi sacrifica/ Arătând că sunt orgolioasă/ Că doar suferinţa/ Trece dincolo de aparenţe/ Urmărind comete singure/ Şi drumul păsărilor migratoare/ Inspiră propriul mirt/ Cârpind tivul memoriei, al istoriei/ Pe care o simte ca fiind a sa/ Jupuiţi-mă, orbiţi-mă/ Voi fi, până la urmă chiar ea./ E un nume ce-l caut/ În paloarea obrajilor/ Ce nu a fost iubit niciodată”.

Această regăsire de alter ego este şi o asumare a unei demnităţi sacre ce-şi caută destinul, reflectându-se şi în versurile: „Întotdeauna voi fi Magdalena/ Şi nu o alta, oricare./ Mă voi întoarce navigând/ Pe lângă malurile Franţei/ Ce mă vor glorifica/ Copiii mei, credincioşii mei”.

Eram Magdalena este o odă adusă iubirii într-o formă sacră, îmbrăcată cu o valoare de profunzime şi sensibilitate unică, în care Cinzia Demi se regăseşte şi îndeamnă cititorul la o astfel de introspecţie. Într-o lume globalizată, pierdută şi neştiută, speranţa vine din interiorul nostru, în care sacrul şi-a dăltuit amprenta pentru totdeauna.

Trebuie remarcată traducerea în româneşte realizată de Carolina Bologan, text irigat de emoţie şi de o stare sufletească ce ne-aminteşte de pulsaţia privirii în faţa unui trandafir îmbobocit.

*********

 

După liniile din palmă sunt nevolnică

Şi după umbrele ferestrelor deschise

Am o singură amintirea

Urmez doar o cale

Şi merg precum o umbră

Izvorâtă din forţa tunetului

Doamne, dacă pildele

Ar fi un fluid carnal

Şi s-ar amesteca cu freamătul pielii

Şi cu rotunjimile trupului

În flăcări.

*

Mă înfăşor în propriul păr

Ca albinele în stup

Cenuşă şi apă în aceeaşi urnă

Curge miere din lacrimi

Dacă te privesc, oraş,

Cu străzi pline de frunze

Înverzite de plânset

Mă întorc

La mărul acru de altădată

Şi la acei ochi de sirenă

De femeie singură,

La o tăcere ca o pedeapsă

© 2007 Revista Ramuri