| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Ionuţ Orăscucântec de tristeţe lui Lucian Suchici prietene fără să ne dăm seama noi petrecem acelaşi mort fără să ne dăm seama jucăm la aceeaşi masă în oraşul cu mulţi idioţi unde jiul trimitea doar ce avea mai împuţit unde sforăitul aiuritor ne făcea să ne pierdem minţile de la zi la zi tot mai mult în oraşul ăsta prietene ai cântat prima dată cântecul mizeriei şi al disperării adevăratul cântec al mizeriei şi al disperării dar ce ştiam noi despre asta tot ce contează acum e paharul ăsta de cafea şi cearcănele de sub ochi şi fetele care-şi plimbă coapsele pe lipscani sau în rovine pe dezrobirii de unde îţi scriu eu unde frigul îmi trage pătura de pe picioare unde joaca şi sinuciderea se confundă iarăşi despre fete ele au ochii mari ca butoanele liftului ele ne învaţă adevărata lecţie a tradiţiei lecţia cărnii lecţia feselor reci ascunse sub tradiţia socialistă a blugului lecţia sânilor şi noua perspectivă asupra filmului italian lecţia sexului pe fugă şi noua perspectivă asupra existenţei lecţia imperfecţiunii prin dunga nebronzată lăsată de bikini şi multe alte lucruri despre care se vorbeşte prea puţin în oraşul ăsta plin de idioţi în fiecare cântec al tău prietene o lebădă îşi frânge gâtul în fiecare cântec se dezbracă ea femeia cu un sân superba femeie cu un sân ultimul anotimp am visat cu fraţii mei la ruşinea domnişoarelor la gecile lor ieftine cumpărate din sucpi fetele superbe venite de la maglavit sau de la cetate sau de la moţăţei pe atunci nu aveam bani să le ducem la film tot ce puteam să le oferim era iubirea noastră stelară ooo dumnezeule cum mai blestemam pe atunci femeile nefardate am dispreţuit-o pe marina pentru că a refuzat să se culce cu noi apoi am scos fiecare pumnalul şi ne-am înjunghiat unul pe altul de ruşine despre ea s-a scris cel mai frumos vers s-a spus că era aşa frumoasă că pietrele din urină erau cristale şi multe ale tâmpenii juvenile pe atunci fiecare orgasm făcea subiectul unui poem şi am văzut că e bine a doua zi am făcut lumea şi am văzut că e bine a treia zi ne-am sinucis şi am văzut că e bine marina limba minţii noastre alunecă şi acum melc pe sfârcul tău şi lasă o dungă argintie până jos aproape de bazin în ziua aia subraţul îţi mirosea superb te dăduseşi cu deodorantul tău dav cu aromă de castraveţi eu ţi-am împrumutat odată un tricou tu mi-ai dat o eşarfă eu nişte pantaloni scurţi tu o umbrelă tu te-ai spălat cu periuţa mea de dinţi şi eu cu a ta şi te-ai rănit că a mea avea peri mai tari şi ţi-a curs un pic de sânge de la gingie şi când te-am sărutat erai aşa sărată că parcă nu erai tu şi până să ne dăm seama ne-am mutat împreună şi eu în fiecare dimineaţă îţi citesc din sandu muşina seara privim seriale şi-mi place să te aud cum le comentezi nu eşti foarte inteligentă marina dar aveam în acel ultim anotimp sentimentul că ne lipsea ceva că nu mai iubeam nimic că am spus atât de multe tâmpenii care nu erau ale noastre că ni se scârbise de noi înşine şi de asta te-am înjurat şi pe tine marina nu din vina ta era mai mult o chestiune de fond dar pe atunci tu erai frânghia şi gâtul nostru mirosea ca tine câteva fragmente din viaţa pariorului 1 la primul descălecat pariorul îşi alese locul masa şi scaunul undeva la mare distanţă de fereastră de lume de tot ce era afară aproape de baie de unde venea un miros de măruntaie de peşte şi de unde pariorii ieşeau cu solzi pe ghete 2 pariorul nu mai era sigur de nimic nu mai avea încredere în nimeni cu mâna stângă ţinea pumnalul sub tăblia mesei cu mâna dreaptă îşi scria biletele într-o zi se îmbătă preacurvi îşi ucise calul doar ca să se dea în spectacol şi se trezi după două zile şi mai nenorocit şi mai nesigur 3 şi parcă îl văd şi acum pe parior cum se ridică în picioare şi răstoarnă scaunul de metal ca să atragă atenţia şi începe fraţilor patru nopţi am băut şi am pariat cu voi dar acum mi-a venit dor de femeia mea şi mă întorc acasă iar ceilalţi îl aplaudă cu lacrimi în ochi ca şi cum ar fi spus ceva ce ar fi vrut ei să spună şi-l privesc cu admiraţie dar şi cu invidie dar şi cu răutate şi parcă i-ar reteza beregata aia de nenorocit 4 în ziua când ai plecat erai îmbrăcată în blugii tăi puţin şterşi care îţi dădeau o formă perfectă feselor şi în bluziţa ta de mătase verde-închis cu un tiv de dantelă neagră cercei nu aveai erai tunsă bob aşa ai rămas în mintea mea niciodată nu o să te uit 5 am purtat rujul tău roşu în barba mea timid şi temător căci pe atunci bătrânii erau aspri pedepsele grele şi sigur m-ar fi gonit 6 m-am întors seara acasă obosit am mâncat o tigaie cu carne sleită m-am apropiat şi ţi-am spus la ureche iubito cât ai adormit cafeaua a dat în clocot 7 ecoul străbătea zi de zi tot mai tare risipiţii şi dobridorul şi maglavitul şi speria lişiţele de pe balta huniei s-au tras clopotele la mănăstire dar despre toate acestea nimeni nu poate spune un cuvânt |