Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Ionuţ Orăscu

Debut

S-a născut pe 9 ianuarie 1995, la Calafat, a absolvit Liceul Teoretic „Tudor Arghezi“ din Craiova, este student în anul I, la Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova, secţia Română-Engleză. Ionuţ Orăscu pare un „nepot“ al optzeciştilor lunedişti, poemele lui sunt guralive şi intertextuale, îndrăgostite şi (auto)ironice, dezinvolte şi jucăuşe. Deocamdată, Ionuţ mai degrabă cochetează cu poezia. Talent are, însă depinde numai de el daca va avea o relaţie de durată cu ea. (G.G.)

 

Versuri şi pariuri

este genul acesta de nopţi, în care, după ce

te-ai certat cu iubita pe tema iubirii (ea vorbea

despre iubire şi atât, eu vorbeam de iubire

de parcă aş fi analizat o poezie postmodernă)

cum spuneam, după ce te-ai certat cu iubita,

stai şi bei cafea toată noaptea, şi speri că vei

reuşi să înşiri acea întâmplare în versuri

- aşa cum încerc să fac eu acum -

şi sperând că la final va ieşi ceva frumos.

încerci să-ţi faci un scop din asta,

iar singura ta consolare (pe lângă trupul gol

al iubitei care doarme lângă tine)

este câte un citat frumos, ca acesta din Oscar Wilde

care spune că:

„poetul se eliberează de o suferinţă

pentru o altă suferinţă”.

nu aş putea să ratez o noapte ca asta

doar pentru că îmi este somn.

cât de crud să fiu să ţin doar pentru mine

aceste versuri, care nu vor fi citite de nimeni

niciodată.

cum spuneam, ne tot certam şi cearta părea

că nu se va termina niciodată.

eu încercam să-i explic că iubirea este un dialog

al sferelor noastre, iar ea o tot da că iubirea

înseamnă că ne înţelegem bine,

credeam că pot să definesc iubirea

mai bine decât ea doar pentru că teancul meu

de cărţi citite era mai mare decât teancul ei.

iată-mă, acum, la ora 4:55 dimineaţa

aştept să înceapă meciul dintre

Floyd Mayweather şi Manny Pacquaio.

mâzgălesc pe foaie aceste cuvine calde

ca un ou de găină abia făcut

cuvinte rostite cu doar două ore mai devreme

cuvinte calde şi delicioase.

fără rimă, fără tăieturi, fără metafore

fără fără...

poate doar cu un strop de speranţă că

îmi va ieşi biletul la pariuri.

 

Eterna contradicţie

dacă scriu despre sex, or să spună că sunt obsedat.

dacă scriu despre moarte, or să spună...sigur or să spună ceva de Bacovia.

dacă îi critic, or să mă poftească politicos spre uşa de la ieşire.

dacă dacă dacă...

acum nici nu mai ştiu de ce scriu,

scriu să nu-mi expire mina în creion,

stau în fund şi scriu.

ce scriu? ce contează, ştiţi vorba aia

„ai, n-ai mingea dai la poartă!”

aşa şi cu poezia, ai, n-ai rimă tot faci versuri,

nici poezia asta nu mai e ce-a fost odată.

acum când îi citesc mamei mele o poezie mă întreabă:

da’ rimă n-are?

eu ce să-i răspund? doar atât:

eee... lasă că nu ştii tu!

 

Behemoth

motanul Behemoth este

noul meu animal de companie.

tare m-am străduit să-l cumpăr

pentru că Bulgakov ţinea la preţ

şi spunea: „unde mai găseşti tu

motan să vorbească?”, avea dreptate.

acum Behemoth îmi tot toarnă poveşti

de la Facerea Lumii încoace,

de parcă m-ar interesa pe mine

ce s-a întâmplat.

bine măcar că nu trebuie să-l

hrănesc, că doar e imaginar.

acum trebuie să-i găsesc un

tovarăş de joacă, aşa că

mă îndrept spre Franţa

că acolo se spune că un

nenea Perault ar avea şi

el un motan care vorbeşte

şi pe deasupra că ar fi şi

încălţat.

 

Un fel de blocaj

totul s-a oprit când

a trecut ea strada

şi maşinile

şi oamenii

şi praful

şi norii

şi căldura

şi mirosul

şi transpiraţia

şi respiraţia

şi păsările

şi semaforul

şi ledurile de la farmacie

şi vocile

şi afişul pe jumătate dezlipit

şi sunetele scoase de

aurolacul de lângă patiserie

până şi vântul s-a oprit să

treacă ea strada.

© 2007 Revista Ramuri