Poezie
        de Ionuț Orăscu
  
de dragul ondinei 
ah 
ondină 
am sărutat geamul care ne despărţea 
am tocit creioanele de la panoul cu meciuri 
am sfâşiat cu dinţii biletele necâştigătoare 
eram îndrăgostit de tine 
de felul în care degetele tale tastau cotele 
eram dincoace de geam şi mă simţeam ca la vorbitor 
te-ai uitat îndelung la mine cum stăteam acolo şi nu spuneam nimic 
cunoşteai tipul meu 
unul din ăia care exact înainte să dea cotele 
mai schimbă ei ceva 
numai aşa de dragul artei pariurilor 
de dragul ondinei 
s-o oprească pentru o clipă din existenţa ei 
mâna s-a oprit 
şi ce degete frumoase avea 
şi parcă toată fiinţa ei se năştea tocmai atunci 
din pixul agăţat la buzunarul tricoului naic 
ah ondină 
totul era laiv 
  
poemul jucătorilor 
către ion mureşan 
cealaltă casă 
fără vitralii 
dar tot cu un fel de miros de pronaos 
cu muzica aparatelor electronice 
cu rugăciunile pariorilor singuratici 
picioarele subţiri ale ogarilor pe nisipul catifelat 
şi cum 
ogarilor nici măcar un iepuraş real după care să alerge 
nu li s-a dat 
vai bieţii ogari 
şi apoi sunt pianiştii 
pe scaunele lor înalte umplu sala de pariuri  
cu acorduri întâmplătoare 
clapele sunt luminoase 
şi pare că şi degetele pianiştilor s-au luminat 
dar lor bieţilor pianişti nu le spune nimeni o vorbă bună 
cum stau ei toată noaptea într-un colţ şi cântă  
la aparatul lor cu clape pătrate 
şi pare că doar ei îşi ascultă propriul concert 
vai bieţii pianişti 
pe ei nu-i ascultă nimeni 
limba lor  
încape într-o coloană din dreapta meciurilor 
vai 
bieţii jucători  
  
poemul pariorului de altădată 
cu toţii l-am ascultat pe bătrânul parior  
el ne vorbea despre vânt şi despre mare 
despre libertate şi despre iarbă 
ne spunea să ne ferim de locurile unde nu bate vântul 
ne-a cântat ceva despre fetele  
din slatina cu ochi mari cât strachina 
iar eu am cântat pe urmele lui 
despre fetele din craiova 
cu ochii mari ca butoanele liftului 
şi a fost mândru de mine 
şi m-a sărutat pe frunte 
ne-a povestit despre las vegas 
despre lumini  
despre blecgec 
şi ne-a promis că o să ne înveţe să numărăm cărţile 
desigur asta s-a întâmplat acum multă vreme 
  
poem la masa de joc 
despre ea nu ştim nimic 
de la masă doar pe faţa ei nu putem să citim nimic 
după 20 de minute tura ei se termină  
pleacă şi în locul ei vine alta 
atunci nu ai unde să pleci 
când schimbi masa schimbi şansa toţi o ştiu 
şi-ţi scapă un vers în urma ei 
dilăr tu regina nopţii 
îl vezi aievea pe omul care-şi plimbă jetonul negru pe degete 
apoi te întorci acasă la femeia vieţii tale 
şi eu am înţeles blestemul prea târziu 
şi am stat la masă cu pariorii 
cei certaţi cu nevestele lor 
cei care ştiu cele mai bune bancuri 
cei cărora le e foarte foarte ruşine 
am vorbit despre cât de mult ne place 
urma nebronzată pe care o lasă un costum de baie 
şi eu am înţeles blestemul  
dar ce era să fac 
ce era să fac când trupul ei  
adormit în pat 
îmi aducea aminte de un careu de dame 
sărută-i umărul 
ea nu ştie cât de greu e să 
las-o să te certe la cafeaua de dimineaţă 
las-o să plângă singură 
vorbeşte-i despre moarte 
despre dragoste  
despre timp 
dar nu-i vorbi despre joc 
ce se întâmplă la masă rămâne la masă 
ochii ei mari şi rotunzi 
îţi vor aduce mereu aminte 
de nişte jetoane 
sărută-i pielea catifelată ca postavul verde 
de pe masa de pocăr 
  
felicia 
lui L. A. 
pe felicia am cunoscut-o în sală la superbet 
avea o fustiţă scurtă şi ciorapi negri cu ochiuri mari 
care dădeau în interior 
juca la faraon 
iar eu 
în cealaltă parte 
jucam la fructe 
am trecut pe 720 ca să termin banii mai repede 
şi să ajung lângă ea 
i-am spus fără niciun fel de introducere trei dintre  
cele mai bune versuri ale mele 
şi de la mine şi-au întors privirea ca de la  
mingea care crezi c-o să iasă în aut sau în corner 
dar care se opreşte în fanionul de la colţ 
apoi mi-a luat mâna stângă 
şi a pus-o pe piciorul ei 
şi a împins-o sub fustă 
i-am simţit sexul cald şi umed 
ca un pui abia fătat de ogar neted şi moale 
tocmai atunci au intrat doi care m-au făcut 
să-mi trag mâna repede 
şi care vorbeau despre nu ştiu ce conferinţă 
unul dintre ei a întins 50 de lei la ghişeu 
ca să îi pună pe cont 
îi explica celuilalt care rămăsese 
cu privirea la o cursă de câini că 
el nu joacă la stradală că preferă să joace laiv 
noaptea pe enbiei sau pe volei la seturi 
au ieşit şi felicia deja se îmbrăcase să plece 
de-atunci n-am mai văzut-o 
		 |