aş fi închis ochii, iar tăcerile n-ar mai fi fost atât de friabile

dacă aş fi fost altundeva, şoaptele

ar fi săpat în noapte mici tunele de evadat,

n-ar fi rămas neputincioase şi severe în aşteptarea lor

*

între aceste piese de îmbinare liniară, oraşul ar fi murit lent,

peste toate sunetele străzii, bormaşina zguduie tot ce e viu în mine,

tot ce are drept să moară

în micul şantier se pregăteşte

un salt în gol

un labirint de clădiri plin de oglinzi, de tăceri & de aşteptări

– suntem făpturi verticale –

manechine şi ecorşeuri umane

carcase de plastic şi de ghips

care dispun de meritul imobilităţii

*

singurătatea ne pune spate în spate ca două arhive goale

(pe care trebuie să le umplem

cu propriile neputinţe)

*

ploaia mi se înnoadă în păr

mi se aşază pe umeri mirosul de primăvară cenuşie

explodând în livezi de măslini şi de portocali,

mirosul blând de scrum care ia forma chipului tău,

pierdut printre fotografiile în sepia,

printre paşii grăbiţi ai locuitorilor micilor aşezări de pe malul Adriaticii,

ori printre ruinele roşii ale cetăţilor medievale care ascund

bucuriile efemere ale petrecăreţilor cu arrosticini în mână, plesnind de sănătate

*

mă grăbesc pe străzile Bucureştiului ca şi cum m-ar înghiţi întunericul şi

toate confuziile ar exploda în petale de asfalt şi de gheaţă carbonică

*

senzaţia de vid & de panică mortală – greutatea unui trup de lemn care

are încordarea unor păpuşi matrioşka

zborul frânt al păpuşii mecanice

şi timpul care roade din oase cu o linişte constantă

*

sub platoşa de azbest a miilor de chipuri,

numele meu se confundă cu naraţiunea pe care o citeşti.

ploaia de tăceri ca nişte zeppeline peste coasta mării,

mici popasuri spre promisiuni nerespectate –

căutarea frenetică a certitudinilor

căutarea constantă a morţii

*

citeşti rapid condiţiile de admitere şi

nu-ţi vine în minte decât că te-ai apuca să practici măcar pentru o vreme,

când ai atâta timp liber, când nu mai ştii ce să faci:

pescuit sportiv, dans de societate sau:

să înveţi spaniolă, finlandeză, poate chineză, să te apuci de grădinărit – ceva care

să-ţi ocupe timpul, ceva care să nu te lase să mori

*

casa mă aşteaptă cuminte –

dincolo de pereţii goi şoaptele celor care au trăit înaintea mea aşteaptă

să-mi trăiască viaţa –

şoaptele aşteaptă cuminţi lăsarea întunericului,

tot ele vor desena încă un destin